Viaţa este o luptă...
Posibil, atunci când devine o luptă cu tine însuţi,
când apare durerea care generează tristeţi. Tocmai în astfel de momente
sufletul pare că prinde viaţă şi că trăieşte, pentru că durerea pe care o
percepe te face să fii mai bun, mai autentic. Dacă priveşti durerea ca pe un
prieten şi mai ales dacă stai să o asculţi, înţelegi că-ţi vorbeşte despre
tine. Întotdeauna lucrurile bune par să vină după dureri copleşitoare. Sufletul
e mai puternic şi reflectă spre exterior adevărul despre tine. Sunt momente în
care fiinţa ţi se „aglomerează” cu răni şi uiţi să trăieşti. Norocul sau poate
binecuvântarea este să ai lângă tine un OM care-ţi linişteşte sufletul răvăşit
şi care ştie să te facă să zâmbeşti, să visezi, să zbori peste realităţi.
Într-o lume cu gust dulce-amar…
Să scriu... şi ce-aş putea scrie?
Gândul sălbatic îmi mistuie fiinţa
şi-n suflet un ciob de durere se scurge...
Porţi spre nicăieri se deschid fără rost
în mintea-mi îngenuncheată de aprige lupte
şi mor nevăzută... şi simt că plutesc,
iar dorul îmi mistuie aripa frântă;
Să scriu... poate-aşa gândul caustic
se stinge-n propria lui taină
murdar, descusut şi asudat
de-o călătorie ce nu m-a răpus...
Fiinţa-mi respiră destrămată de linişti
sub ploaia împodobită cu îngeri
ce se luptă să mă îmbrace-n senin...
Într-un târziu, sărutul tău mă răpune
şi-mi spui şoptit, tremurând:
plutim împreună, schimbaţi, răvăşiţi,
dar împăcaţi într-o călătorie... în doi.
Gândul sălbatic îmi mistuie fiinţa
şi-n suflet un ciob de durere se scurge...
Porţi spre nicăieri se deschid fără rost
în mintea-mi îngenuncheată de aprige lupte
şi mor nevăzută... şi simt că plutesc,
iar dorul îmi mistuie aripa frântă;
Să scriu... poate-aşa gândul caustic
se stinge-n propria lui taină
murdar, descusut şi asudat
de-o călătorie ce nu m-a răpus...
Fiinţa-mi respiră destrămată de linişti
sub ploaia împodobită cu îngeri
ce se luptă să mă îmbrace-n senin...
Într-un târziu, sărutul tău mă răpune
şi-mi spui şoptit, tremurând:
plutim împreună, schimbaţi, răvăşiţi,
dar împăcaţi într-o călătorie... în doi.
adevarate ganduri, si frumoase.
RăspundețiȘtergerechiar suntem mai puternici dupa ce dam de durere, dar nu si mai fericiti, pentru ca pe masura ce trecem mai mult prin durere ne dam seama cat de rece e viata.
frumoasa poezia ta.
o zi placuta!
frumos la tine aici!...
RăspundețiȘtergerecele bune! :)
Foarte frumos ! Ma lasi fara cuvinte de fiecare data cand intru :x
RăspundețiȘtergereO duminica linistita ,iti doresc >:D<
Frumos. Dupa durere parca invatam sa apreciem mai mult clipele frumoase.
RăspundețiȘtergerefoarte foarte frumos si cel mai important e ca tot cei scris aici e din suflet
RăspundețiȘtergere