"Când iubești, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel
de dragoste."
(A. P. Cehov)
Într-o noapte oarecare, în odaia noastră, în timp ce
atârnam de privirea ta aripi de înger, am hotărât că e timpul să construiesc o
lume a noastră.
O lume în care cerul să nu fie
mânios şi mii de flori să ningă peste noi arome violete. O lume în care liniştea
să-şi dilate clipele făcând timpul să stea cuminte peste inimile noastre şi din
când în când spânzuraţi de câte un zâmbet veşnicia să respire prin noi.
Când şoaptele gândului îşi
făcură culcuş între palmele ce-mi cuprindeau obrajii şi contemplam spectacolul
de linişti, sărutul tău cald m-a coborât într-un gând obişnuit.
..................Clar de lună visătoare într-o noapte oarecare.............
