2008

“Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale…” – 

Pablo Neruda

Când ne-am cunoscut, eu eram un simplu eu, îmbrăcată în tăcere şi îmi era imposibil să visez. Pe atunci, într-un colţ de cer stăteau îngrămădite câteva răsărituri şi nişte firimituri de aripi, pe care îmi era foarte greu să le întregesc.

În loc de suflet aveam pulbere de zăpadă cu care construiam singurătatea, în lumea din mine. Până când…

De ceva vreme din cerul de deasupra plouă cu îngeri, iar lumea din mine devine un cer aici jos, care se reclădeşte din noi răsărituri. Am împăturat repede nopţile nefireşti cu umbrele lor lichefiate într-o foaie albă şi am aruncat-o prin faldurile perdelelor pe unde luna respira rece, să le îngheţe definitiv.

De atunci în palma timpului cresc zâmbete înfăşurate cu lumini de astre iar eu trăiesc şi azi şi mâine în tine, cu tine până la infinit.

Eu sunt tu

Acasă. Un loc în care timpul se ascunde în cuvinte rostite molcom între două bătăi de inimă. Aici mereu sunt înconjurată de o sumedenie de vise, de șoapte, de gânduri cuminți. Pe unele dintre ele (cum ar fi visele) le ascund în sufletul meu ca un copil. Dar nu pentru că îmi este teamă că le-aș putea pierde sau pentru că sunt egoistă ci doar le păstrez acolo pentru mai multă siguranță. Existența lor îmi luminează și hrănește inima. Și uite așa îmi dau seama că destinul mi-a pregătit zâmbete de încurajare, avalanșe de clipe magice si multă, multă liniște. Printre vise, șoapte și gânduri cuminți. Iubirea… curcubeu de sentimente, suflet împlinit cu bucurii, doruri ce se topesc în clipe de fericire. Pe toate le-am descoperit  într-o seară când cerul s-a spart de fereastra mea și tu mi-ai îmbrățișat ființa. Atunci cu vârful degetelor am pictat pe o pânză invizibilă sunetele din muzica inimii mele.

Înconjurată de o sumedenie de vise, de șoapte, de gânduri cuminți și de o nemărginită pace privesc în sus și mulțumesc lui Dumnezeu că realitatea ia locul viselor iar tu îmi cuibărești mâna în mâna ta, inima în inima ta. Pentru totdeauna. 
Pentru că te iubesc.