Se afișează postările cu eticheta Momente magice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Momente magice. Afișați toate postările

7 feb. 2021

Liniște măruntă



Plouă liniştit, fără mânie,
cu stropi calzi, suprasaturaţi,
dintr-un cer greoi de lacrimi.
Ca într-un vis încărcat cu vedenii,
timpul alunecă printre
moleculele de apă,
modelând Universul cu
o răceală care te strânge...
Din când în când,
printre norii colţuroşi,
lumina scârţâie prelung,
ca un icnet spre pământ.
În tremurul văzduhului
dansează neîntrerupt ploaia,
tatuând obrazul pământului
într-o linişte măruntă.
 
Violeta Sandor/drept de autor

9 oct. 2018

De toamnă




Frunze rătăcite umplu-ntreaga stradă,
Vine toamna plină de copacii goi,
Reverențe triste printre crengi, dovadă
Stă doar amintirea unor fructe moi.

E totul gri, văzduhul poartă brume,
Miroase-a foc, a putred și zăpadă,
Lumina plânge roșu peste lume,
Tăceri, din ochii lunii încep să cadă.

30 apr. 2018

Miroase a verde crud




O mână-a dimineții îmi zgârie-n ferestră
și clipele se cern prin sticla murdară,
un soare plânge jos, în camera noastră
prin ochii unei zile de vară.
Sub zări se stinge noaptea abătută,
cu stele ofilite parcă prea devreme
și raze dintr-o lună mohorâtă
se frâng pe crengile grele de vreme.
Din pătura de iarbă și de humă
miroase-a verde crud și a senin...
se zbate aritmic cu aripe de spumă
în alb si negru un fluture blajin.
E-un soare nou cu ochi fierbinți de vară,
pe cer e scris cu stele și cu flori,
dantele de lumină se-ncolăcesc pe-afară
vitralii de culoare se-adună sus, sub nori.


9 apr. 2018

Constatare




Un fel de amorțire zguduie zarea...
curg nori albi înspre ieri,
aruncând în urma lor fulare de ceață.
Cu aripi de rouă,
cerul se prăbușește în ochii florilor.
Timpul arde secundele
în ritm albastru, dezmorțind ramuri.
Un val de verdeață
se eliberează din strânsoarea rece
și totul se destramă în aripi de lumină.
Câteva stele fără somn
coboară pe umerii pământului,
tremurând argintiu...
Herghelii de gânduri
mi se aștern în suflet.
Primăvara începe a ne spune povești!


9 iun. 2016

Reflex 13






„Ridurile ar trebui să arate doar locurile unde au fost zâmbete.”
(Mark Twain) 




În ochii tăi mă vindec
şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Si, uite-aşa, vin nopţile
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

(George Ţărnea)
 

6 mai 2016

Îmi place la nebunie ploaia



Îmi place la nebunie ploaia. Cea de vară. Poartă în ea un fel de paradis reînnoit, unde cerul îşi leagă faţa de pământ cu sfori lungi de curcubeu. Aş vrea să ies afară, să-mi înghesui în buzunare picăturile ei argintii şi tăcute. Mai apoi, în fiecare dimineaţă să le înnod în pulsul meu şi să le simt cum rătăcesc ritmic prin inima mea.
Aburi reci şi albaştri ies din pământ, soarele s-a ascuns după o uşă închisă de nori şi din când în când zvâcneşte într-un fulger ce se prelinge pe caldarâm. Închid ochii, inspir adânc un aer verde şi crud, cu iz de mare. Se dizolvă în mine ca o rugăciune caldă şi dulce. De-atâta belşug de verde, irisul meu a căpătat culoarea firului ierbii pentru o secundă. Destul cât să încep a plânge de fericire şi să întreb:
Doamne, câte ploi sărută oare pământul altui cer ? 

24 apr. 2016

Clipe cuminţi





Imagine preluata de pe www.pinterest.com


M-am hotărât să scriu doar seara. Pentru că atunci încep să apară stele iar eu încerc să le îngrămădesc în vârful peniţei şi să le slobod pe foaia albă formând cuvinte.
Mai apoi fraze întregi îmi leg de buze formând şoapte pe care le aşez în palmele tale ca un soi de recunoştinţă. Uite aşa zi de zi pot fura bucăţi de cer şi în fiecare celulă a corpului să imprim o poveste, un sentiment, o stare. 
A noastră.
Cerul cu braţele lui încărcate de seri şi dimineţi pline de leac ni se dăruie în clipe unice. Întru iubire. 

24 dec. 2015

Un Crăciun binecuvântat!


Vă dorim ca minunea nașterii Domnului să coboare asupra voastră lumină, har și senin!
Apropierea celor dragi vouă, prezenți la ceasul Sfintelor Sărbători să vă inunde sufletul cu bucurie, cu liniște, cu pace.
Aromele de brad, cozonac și portocale să se-mpletească cu mirosul iernii, iar clinchetul limpede al clopoțeilor și refrenele colindelor să vibreze la unison cu inimile voastre, într-o magie fără început și fără sfârșit. Crăciun Fericit!

23 dec. 2015

Miroase a linişte


Într-un colţ de cer îngerii albi dorm înveliţi într-o ne-lumească amorţeală, aşteptând picurii de gheaţă ca să picteze pământul.
Din întunericul ghemuit peste tot, câteva clipe cuminţi se agaţă de zorii zilei spre un nou început. Lacrimi de pe obrazul cerului botează câteva frunze care se mai zbat amorţite in ghearele crengilor.
Calm şi distins începe să "plouă" cu raze nefireşti dintr-un soare palid şi rece. E senin şi pare departe făgăduinţa unei ninsori. În case miroase a brad şi cozonaci adăugând tărie aerului de sărbătoare sfântă.
Cu multă lumină în suflet, cu visele agăţate de stele, împodobesc şi eu bradul cu globuri argintii şi cu beteală albastră. 
Să se asorteze cu cerul. 

8 nov. 2015

Magic

Ce poate fi mai frumos decât nașterea unui îngeraș de copil? 
Primul nostru nepoțel Patrik s-a născut acum 3 zile. 
Bunul Dumnezeu să îl aibă în paza Lui.


1 apr. 2015

Silabe supuse




Între Carul mic şi Carul mare
peticeşte Luna
o bucată de cer.
În jurul ei, vântul,
asemeni unui ritual
îi aşează razele
despletite într-un nimb.  
Totul pare ireal şi
un miros de primăvară
mistuie încet Universul.
Îmi simt deodată sufletul
bântuit de o clipă fierbinte
şi fiecare strop căzut din ea
îmi hrăneşte gândul.
Arome de şoapte dulci
presărate pe tâmple
ca o simfonie timidă,
îmi învăluie fiinţa.
Te-am strâns tare în braţe
şi am reuşit să opresc timpul,
destul încât să ne mutăm pe o stea,
unde orele să cearnă linişti peste noi
şi ploile de stele înmulţite
să picure iubire zi după zi.

5 mar. 2015

Am




Am sufletul
încărcat de iubire
de fiecare dată când
ochii-ţi privesc
lumina din ei sorb;
şi-ncep să respire
până şi zorii ce-aleargă
pe-un mal pământesc.
Am ploaia de rouă
pe-obraz,
când tremurând
gura ta mă dezmiardă,
iar clipa îngroapă
dureri şi necaz
şi trupul mi-e zbucium...
iubirii cad pradă.
Am focuri de stele
născute în mine,
în valuri simt sângele
că îmi curge,
şi simt trăirile mele în tine,
când mâna ta
pe trupu-mi se scurge.

30 dec. 2014

E seară şi e altfel


E seară şi e altfel. 
Poate pentru că nu mă aşteptam ca luna să mă ia cu ea şi să mă ducă într-o lume plină cu poveşti. Îşi piteşte razele împregnate cu fiori în părul meu ori poate astă dată pe linia vieţii din palmă şi începe să se rotească după gândul meu. Stele şi şoapte îmi alunecă pe trup împreună cu mâinile tale pline de sentimente călduroase. La fiecare atingere plutesc într-un fel de spirală sculptată din secundele încărcate cu eternitate... 
Abandonată în braţele tale, tatuată cu mirosul parfumului tău şi cu amprenta sărutului pe buze dansăm printre versuri nerostite. E atâta frumuseţe la pieptul tău încât încep în mine să fiarbă patimi. Şi uite cum tolăniţi printre vise, cu inima ascunsă în pieptul celuilalt scuturăm liniştea din noi ca pe un clopoţel şi începe a ninge uşor. 
E seară, e altfel şi corzile stelelor vuiesc a fericire iar eu cu sufletul crescut în pântecul lunii cred că locul meu nu este altundeva decât aici lângă tine şi că tu eşti singurul om care mă poate întregi. 



14 dec. 2014

Miracol


Ninge calm cu fulgi mari, argintii, peste copacii aţipiţi. Oriunde te uiţi vezi fulgi încleştaţi de ramuri, de ferestre, de gene. La un colţ de stradă se răsuceşte ca un fus în delir, un puiuţ de vânt. Vremea asta, moale şi rece te îmbie la visare. Cu ochii mijiţi zăresc luna. S-a oprit din pribegie exact în faţa geamului meu. Brusc, îmi miroase a coji de portocale. Undeva, pe măsuţa de lângă pat, se usucă în voie câteva, într-un şerveţel mototolit.
Închid ochii. Nu mai vreau să văd luna pentru că dogoarea ei albă îmi înţeapă retina. Simţurile mi se înteţesc deodată şi aud vântul cum biciuie zidurile casei şi se risipeşte mai apoi după colţuri. În mintea mea se rostogolesc cuvinte pline de magie. Se aud în depărtare zurgălăi şi glasuri de copii se îngână într-o colindă. Miros de brad se împrăştie pe prispă şi în suflet, iar în cameră aroma de cozonaci îţi umple nările. Globuri rotunde şi roşii îmbrăţişează crengile pomului de iarnă. Mă inundă fericirea şi cu ochii plini de îngeri şi de Dumnezeu încep să cânt:

Am plecat să colindăm
      Domn, Domn să-nălţăm….

12 sept. 2014

Silent


E seară şi e frig. 
Pe linia orizontului soarele se îneacă în propria lumină şi face loc întunericului. Sub o împletire absurdă de umbre se ghemuieşte o linişte vie pe care o simţi prezentă până şi în bătaia sângelui.
Încet, încet ne inghite tăcerea. De nicăieri parcă, o lună mare şi albă apare brusc în văzduhul încremenit. Lumina ei rece ni se răsfrânge pe chipuri şi brusc mi se face frică. Nu ştiu de ce sau de cine. Fiori reci mi se urcă pe şira spinării şi trupul meu se chinuie să nu tremure. Îmi cuprinzi mâinile deja îngheţate cu palmele tale fierbinţi şi un val de sânge cald îmi inundă obrajii. Mă strângi cu putere lângă tine şi mă sprijini. Căldura trupului tău e atât de bună! În braţele tale mă cuprinde un somn inexplicabil ca o lene, pe care o simţi în toate venele.
Lumina lunii moare încet. Se stinge uşor după câţiva nori obosiţi. E semn că plimbarea noastră s-a sfârşit şi ne grăbim spre casă. Afară te apasă pustietatea. 
.........................................................................................................................................
În camera cu miros de violete te imbrăţişează căldura şi fără gânduri, cufundaţi într-un cântec fără cuvinte, ne trântim pe canapea. Îmi cuprinzi buzele cu gura, strivindu-mi-le într-un sărut fierbinte. Îţi aşezi mâna în părul meu. Mângâierea ta e una neînchipuită, cerească şi adorm încet, fericită.

24 iun. 2014

Dedicaţie




"Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna. – Nichita Stanescu "

Lună albă, oglindă adâncă,
prelungi amurguri, şoapte şi flori.
În mâini vise, în suflet cer
şi inima mea cântă!
În ochii tăi, doi stropi de ploaie
colind în ei ca şi cum nu ar mai exista
decât genele soarelui şi noi.
Te-am găsit în sfârşit
şi nu vreau nimic mai mult
decât să te iubesc.
Frumoase clipe, timp nesfârşit,
un cer cu stele safire
familie, iubire la infinit!

13 iun. 2014

La marginea unui gând


La marginea unui gând reuşesc să aşez tăcerea. O tăcere moale, odihnită. Pentru câteva clipe privirea mea rătăceşte în ochii tăi, rezemând liniştea secundelor prinsă între gene.
Cu braţele pline de bucăţi de cer albastru, stele şi viitor ai turnat peste mine, un rai. Încă de la început.
În lumea nerostitelor vorbe îmi sprijin tâmpla de inima ta şi liniştea îmi urcă înspre suflet.
Din palma mea dreaptă se desprind visări pe care ţi le aşez pe obrazul moale iar tu ai înţeles deodată gândul meu:
Să nu pleci niciodată!

13 apr. 2014

Alegria


Atunci când sărutul tău se lipeşte de buzele mele ca într-o îmbrăţişare, mâinile noastre se prefac în bulgări de foc. Brusc, inima mea se topeşte într-a ta, asemenea unui mixaj între pictură şi muzică. Scânteieri de foc fără mistuire se nasc în ochii noştri şi-n astfel de clipe, înlăuntrul fiinţei mele e-un zbor interior ce mă ţine blocată în tandreţe. Până să mă dezmeticesc, mâinile noastre, lipite strâns în dreptul inimii, coc plăpânde fericiri. 

11 nov. 2013

Moment



E seară.
Lumina tremură tăcută în odaia noastră..
Stele magice aştern mistere la fereastră.
Miroase a noapte albastră,
iar eu aştept privirea ta
s-aştearnă peste mine înfloriri.
Din cer picură mulţime de poeme
direct pe buzele tale,
ca o poveste.
Minute unice plutesc în aerul încărcat
de mărunţi fiori.
De-atâtea ori, de-atâtea ori…

29 iul. 2013

Când îngerii…



Cu litere uriaşe
mi-am scrijelit pereţii sufletului,  
îmbrăcând tăcerea din el
în straturi de cuvinte nerostite.
Ascunsă bine în trup,
substanţa zborului meu interior
compune enigmatice trăiri.
Un zâmbet liniştit mă cuprinde treptat,  
şi slove noi ca nişte vise
sparg liniştea şi-mi înfloresc pe buze.
Îmi dau seama că plutesc
deasupra unei simfonii,
ce mă inundă ca o răfuială.
Adăpostită în propriile-mi gânduri
răbufnesc într-o îmbrăţişare
şi odată cu sărutul pe care ţi-l aşez pe gură
reuşesc să şoptesc timid, un te iubesc!