Se afișează postările cu eticheta Destainuiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Destainuiri. Afișați toate postările

14 oct. 2017

Un tur al sufletului meu



Parcă nu mai știu să scriu sau parcă nu mai pot. Deocamdată. Dar desenez, desenez imagini din lumea noastră.
În colțul de jos al unei coli am așternut câteva flăcări verzi, dintr-un curcubeu imens, și le-am impregnat cu liniște. Apoi am conturat câteva aripi de îngeri albi ca să ne vegheze zilele și nopțile, pentru totdeauna. În partea de sus am desenat cerul. I-am tatuat pistrui argintii pe obraji și flori de lună arzândă. Ici-colo, fragmente de raze dintr-un soare blând au umplut coala de hârtie până la refuz. Să dizolve orice urmă de întuneric. Pentru câteva clipe, un parfum de petale îmi strivește pleoapele și îl arunc la întâmplare, împreună cu câțiva stropi de gând pur și un buchet de vise, ca să întregesc tabloul. Împăturesc cu grijă foaia de hârtie și o așez pe ultima treaptă a orizontului, ca un reper.
De azi nu mai scriu!

18 oct. 2015

Mărturisire




Plouă peste inima mea
cu făgăduinţe de pe obrazul cerului,
iar veşnicia îşi caută culcuş într-un suflet.
Înfăşurat în cântec, un zâmbet
mi s-a aşezat în colţul gurii şi e gata 
să se strecoare pe tâmpla ta stângă.
E semn că am reuşit să îmblânzesc destinul
şi împreună cu bucăţile de suflet 
pe care ţi le-am aşternut deja în palme, 
am aşezat şi seninul.
Îţi fac o mărturisire!
Există ceva dincolo de toate aceste lucruri pe care curgerea vremii nu o va îmbrăca în uitare niciodată: iubirea mea pentru tine.

12 iul. 2015

La poarta sufletului tău




La poarta sufletului tău
pot plânge doar de bucurie
pentru că mi-ai înfăşurat fiinţa
într-un cer continuu.
La poarta sufletului tău
pot desena cu gândul liniştea
indiferent de timp, pentru că
forma lumilor noastre
se naște din lumina ochilor tăi.
La poarta sufletului tău
mâinile mele strâng în pumni
vise nesfârşite,
iar eu mă simt atât de întreagă…  

4 feb. 2015

Artă


Mi-ai construit un suflet
din petale de floare,
candid și fierbinte
cu irizații de soare.
Din stelele-albastre
ai stors strălucirea
și-n trupu-mi de lut,
ai ascuns fericirea.
Cu mâinile tale
pline de răsărit,
în adânc de zâmbet
ai încrustat liniștit,
florile lunii
cu dulcile-ți cuvinte
și de-atunci 
toate anotimpurile
cu linistea sunt logodite.

10 oct. 2014

O ceaşcă plină de cer




În stropii de ploaie m-ascund
să fiu mai aproape de cer…
la piept să strâng galaxia
şi plină cu tine să-mi fie veşnicia.
Mă văd printre nori zburând,
modelând aştri-n tăcere şi gând.
In visul tău, pe a sufletelor clape
să pot aşeza culori,
melodii şi ape.
În marea de timp cu clipe-secunde
cu litere de flori ai scris tot ce există…
Mi-ai cucerit minutele şi m-ai închis în tine,
sub cerul cu ploi ai risipit nopţile
din mine.

28 mar. 2014

Realitatea mai frumoasa decat visul

„Știi că ești îndrăgostit atunci când nu mai poți adormi pentru că realitatea este, în sfârșit, mai frumoasă decât visul.” — Theodor Seuss


Am descoperit frumuseţi atâtea şi atâtea alături de tine şi rând pe rând le-am înveşnicit ferecându-le în câte un glob de zăpadă. Cântece vechi, râsete, flori, o mulţime de şoapte şi câte încă vor dăinui tinere în sufletele noastre!

Mi-au crescut roze pe braţe din îmbrăţişările noastre… încărcate cu vise viitoare. Ascultă… undeva vibrează o poezie, un gând miroase a liliac şi fulgi ca nişte flori dalbe înveşnicesc orele în câte un glob, la infinit.


20 mar. 2014

Te regăsesc mereu




În picături de rouă te zăresc
când zorii-şi leapădă-amorţeala,
şi cu petale albe le-mpletesc
în taină, să le simt migala.

în fiecare gând te voi cuprinde
tânjind la picătura de licoare
ce din sărutu-ţi se desprinde,
când gura mi-o răpui c-o sărutare.

în fiecare zâmbet te aşez,
ca să te am mai mult ca niciodată,
lângă obrazul tău vreau să visez,
la pieptu-ţi să mă pierd ca altădată.

în fiecare mugur de tăcere
când noaptea vraja se-adânceşte,
cu tine totul pare-o dulce adiere
te vreau iubite şi... timpul se opreşte.

9 oct. 2013

Atârnam de privirea ta aripi de înger


"Când iubești, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste."
(A. P. Cehov)





 Într-o noapte oarecare, în odaia noastră, în timp ce atârnam de privirea ta aripi de înger, am hotărât că e timpul să construiesc o lume a noastră.
O lume în care cerul să nu fie mânios şi mii de flori să ningă peste noi arome violete. O lume în care liniştea să-şi dilate clipele făcând timpul să stea cuminte peste inimile noastre şi din când în când spânzuraţi de câte un zâmbet veşnicia să respire prin noi.
Când şoaptele gândului îşi făcură culcuş între palmele ce-mi cuprindeau obrajii şi contemplam spectacolul de linişti, sărutul tău cald m-a coborât într-un gând obişnuit.
..................Clar de lună visătoare într-o noapte oarecare.............

24 feb. 2013

Imperiul din spatele cuvintelor


"Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat 
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata"  
(Octavian Paler- Avem Timp)



Mi-aş îngropa obrajii sub pleopele tale
ce prăzmuiesc amurguri împăcate,
şi tare aş vrea să-mi topesc dorul sălbatic 
într-o clipă aprinsă de-un vis.
Aş hoinări cu palmele pline de rugi pe trupul tău, 
să-ţi mângâi tristeţile firii şi durerile
şi să pot împăca cu un zâmbet bun albele tale dimineţi.
Ca mai apoi, într-un târziu, când somnul freamătă ca un ocean, 
trecând lumea aceasta într-un alt univers,
să şti că eşti partea mea de cer 
în care m-am exilat de bunăvoie 
şi-n care pot să-mi las sufletul să hoinărească 
cu toate stelele deasupra
metamorfozându-se într-o viaţă de după.
Te iubesc dragul meu soţ, în toate timpurile în care voi călători!





13 feb. 2013

Gânduri cuminţi



Astăzi este o zi a destăinuirilor…

Mă trezesc în fiecare zori de zi, împăcată că simt cum secundele construiesc temple de jur împrejurul meu, din mâinile tale adormite peste trupu-mi. Fără să îndrăznesc a tulbura liniştea, încerc să desenez cu mintea timpul, pe un cer imaginar, sub forma unor surâsuri îngereşti. Stângace şi timidă, înşir gânduri cuminţi între mine şi întregul cer şi aud cum aerul se desface lăsând loc luminii, să încolţească pe trupuri aripi. Mă rog în gând… apoi, când tu mi-ai învelit mai bine trupul cu mâinile tale, am simţit cum lumea reală e cea din interiorul nostru. Acolo focul rămâne nestins şi ne circulă prin vene, topindu-ne unul în celălalt, fără oprire.

20 ian. 2013

Vivo





„Te voi iubi în fiecare minut câte o zi, până când toţi anii se vor umple de preistorii.” (Ionuţ Caragea)


Ca şi cum altceva nu ar exista, îmi ascult inima… şoapte, vise, bune dimineţi, îmbrăţişări ce cuceresc amurgul, flori ce împodobesc umbre, zâmbete, ploi neastâmpărate, sub care năpădesc agresiv fiori calzi, linişti ce se apleacă din leagănul cerului, să potolească lupta spiritului şi…tu… Firesc, natural, ca un dans tainic de note, picurând dintr-o chitară.
Ascult sângele cum clocoteşte în mine şi recunosc primăvara cum zideşte nemurirea, de la început, iar inima, inima mea, ascultă şi ea, dincolo de gânduri complicate, de lupte existenţiale, inocenţa din lucruri.
Altceva, n-ar exista… poate doar, într-un colţ de cer, sufletele noastre modelând timpul, din toate zâmbetele, visele şi fericirile ce ne zidesc existenţa.


8 ian. 2013

Oglinzi





„Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.” (Marin Preda)


Mi-am îmbrăcat camera sufletului cu oglinzi. Una lângă alta, să pot imortaliza propriile noastre minuni. Aici dorm, înconjurată de vise şi de mirosul fericirii ce cuprinde încet trupul meu, pustiu cândva.
Cu siguranţă, fiecare neprihănită clipă încrustează în ea timpul, ca o taină curată. Cu trecerea vremilor, fiecare oglindă va deveni cuib, în care vom fi aşezat răsărituri, fluvii de cuvinte şi mulţime de ceruri nepământene, pentru ziua eternă.

14 oct. 2012

Contopire




Scriu. Scriu cu sufletul, fiecare cuvânt şi creionez astfel propriul meu univers, în care iubirea ta cade peste mine ca o ploaie. Mii de stoluri de fluturi, trăiri, sentimente, lucrurile toate se îmbină şi se topesc într-o existenţă unică. Urmez vibraţia sufletului tău şi simt mireasma liniştii. Îmi place când ştiu să te aştept… când deschizi ochii dimineaţa, când buzele tale îmi pecetluiesc ziua, unindu-se cu ale mele, când seara braţele tale mă cuprind, ocrotindu-mă. Ţi-am descoperit fiinţa într-o multitudine de forme. Şi uite-aşa, te-am cunoscut. Nu numai pe tine ca individ, ci şi ca un fragment al vieţii mele, pe care l-ai umplut cu sufletul tău. Dăruindu-mi-te, am găsit în tine deplinătatea fericirii şi desăvârşirea în iubire. Văd lucrurile în aceleaşi culori ca şi tine… Primeşte rogu-te ca ofrandă veşnică sufletul meu!


Un gând înfăşurat în Dumnezeu,
hrănit cu simfonică armonie,
se ridică asemenea unui psalm
peste suflarea-mi omenească.
Mi-e îngăduit să-l înţeleg
şi să-l aştern în sihăstria cuvintelor,
începând cu prima picătură de pe buza mării,
până în zbuciumul misterios al furtunii…
Un gând ca o strădanie,
ce tânjeşte spre o legătură cuminte,
între atomii flămânzi ai luminii
şi spiritul de o liniştită perfecţiune,
pătrunde în suflarea inimii mele.
În juru-mi se îngrămădeşte infinitul
şi descopăr singurul lucru invizibil din tine…
Sufletul.





17 aug. 2012

Infinit



Fiecare moment prezent ştiu că este unic. De aceea, aş vrea să învăţ să-l percep conştient şi atent. Voi încerca să nu mai înghesui în minte mai multe lucruri deodată, pentru că trăiesc prezentul… şi de fiecare dată ca un nou început. Asta mă mulţumeşte şi mă umple de fericire. Închid ochii şi ştiu încotro vreau să merg, dar mai ales ştiu cu cine. Doar cu tine, mereu cu tine. Până şi în visele şi în plăsmuirile mele, tot pe tine te-aş alege. Pentru că tu eşti omul lângă care stau mândră. Eşti al meu, sunt a ta şi zi după zi învăţ cum să te păstrez. Pentru că te iubesc! Acum, ca ieri şi pentru totdeauna.

 
 Gânduri...

Din fărâme de doruri renasc
Iubiri abisale-mpregnate cu tine,
Durerea zdrobesc ca strugurii-n teasc,
Tăcerea e dulce când eşti lângă mine.

Gust sărutarea de pe buzele dulci
Implorând timpul să curgă mai lent,
Mă pierd îndelung în ochii-ţi adânci
Şi simt flăcări de stele violet.

De dragul tău trandafirii preschimb
În inimi albastre cu iz de iasomie,
Iar vântul pe raze de soare îl plimb
Şi luni aş făuri pentru tine, o mie.


20 mai 2012

Scrisoare cu bucăţi de cer




Am reuşit să întârzii tristeţea, zugrăvind pe chipul mut al îngerilor fiecare zâmbet. Fiecare zâmbet pe care tu l-ai zămislit cu sufletul, departe de cuvinte. Inocenţa fiecărui gest, blândeţea din privire, căldura din glas, iubirea, dăruirea, toate le-am adunat de la tine şi le-am aşezat undeva printre stele. Acolo trăiesc visele. Acolo e locul în care-mi păstrez speranţele, clipele, fiorii...
Simt că trăiesc fericirea, pentru că fiecare zi petrecută alături de tine, mă face să mă îndrăgostesc, mai împlinit de fiecare dată. Eşti omniprezent, pentru că eu te-am împrăştiat peste tot. De la petalele florilor deschise în zori până în praful de stele şi în mii de cuvinte... ca mai apoi să te pot reîntregi în mine, de fiecare dată când pe o foaie albă aştern gândurile mele. Îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să cunosc iubirea şi m-ai învăţat să visez atât de frumos. Te iubesc!

 

E noapte şi plouă de-acum tremurând
fără-ncetare, î
ntr-o cadenţă înceată,
se sfârşeşte şi ora, tăcerea cântând,
iar lacrima se-odihneşte pe dată.

Tristeţile mărşăluiesc spre trecut,
lăsând în urmă o miazmă vidată,
o tainică iubire îmbrac ca un scut,
un înger mă poartă pe aripi de-odată.

Marginea cerului o văd printre raze,
iar soarele s-a pitit într-o vale,
şoapte răsar în mulţimea de oaze
a cerului, plin cu roze-petale.

Mulţime de fluturi albaştri dansează
pe-acorduri divine născute în zori.
Viaţa adună speranţe, visează...
iubirea descinde din stele şi flori.


19 feb. 2012

Povestea mea





A sosit timpul să las cuvântul să fie mesagerul meu, aici şi acum. Am hotărât să scriu despre povestea venirii mele spre el şi întoarcerea spre mine însumi. În momentul magic, unic, al existenţei mele din acest univers, mi-am dat seama că nu exişti cu adevărat dacă nu ai reuşit să găseşti lucrul sau fiinţa aceea care să te completeze, să te desăvârşească. Am realizat că până într-un punct viaţa mea era formată din straturi de obişnuinţă. De multe ori îmi venea să strig… Observam cum cercul se închidea în fiecare punct, până când totul devenise o zbatere sterilă, inutilă, un amurg fără de răsărit, un cântec fără final, un vânt ce se zdrobeşte de geamul mereu închis. Ca sufletul meu. În interiorul fiinţei am îngropat o fărâmă de iubire, ca pe o comoară. De fapt, era acolo de la un început. Doar că eu nici măcar nu ştiam de existenţa ei sau nu o recunoşteam ca parte din mine. Prin urmare, nu plănuisem să dezgrop vreodată comoara, dar în clipa în care cuvintele au respirat prin tine şi s-au aşternut peste mine, am simţit că mă îndrăgostesc. Stăteai înaintea mea frumos, cald, blajin, parcă ai fi fost rupt dintr-un roman de dragoste. În clipa aceea mă simţeam iubită, dorită, frumoasă, ca nimeni altcineva şi doream să rămân aşa pentru totdeauna. Ai reuşit să-mi îmbraci sufletul cu zâmbetul tău, cu căldura ta şi brusc mi se făcuse dor de iubire, încât nici nu mai puteam respira. M-ai cuprins dintr-o dată în braţele tale şi mi-am dat seama că unele lucruri vor fi veşnice. Iubirea noastră şi sufletul nostru. De-atunci au trecut ceva ani, noi suntem aceeaşi şi vom rămâne aşa, pentru că fiecare zi are pentru noi, mereu, un nou început.

10 feb. 2012

Înfloresc vâltori



Totul pare ireal pentru mine, când însăşi luna îşi odihneşte binecuvântatele-i raze pe chipul tău cel blând. Până şi stelele se răsfaţă adunate pe prispa sufletului şi reuşeşti să le supui doar lipindu-ţi palmele în dreptul inimii. Totul prinde culoare şi strălucire în preajma ta… Până şi norii reuşesc să-ţi danseze în ochi, ca nişte umbre îmblânzite. Un singur lucru mai rămâne să fac eu. Să curg peste tine ca nişte raze fierbinţi de soare…




Cu fiecare por iubirea strigă-n mine,
Mi-eşti drag şi tu ştii cel mai bine.
Cât te doresc rog florile să-ţi spună,
Iar stelele le împletesc, ca să le fac cunună.

Acum şi timpul s-a oprit ca să ne vadă,
Şi raze de iubire din soare-ncep să cadă,
În jurul nostru mulţimi de îngeri cântă,
Iar norii au uitat de mult să plângă.

Cu fiecare mângâiere tandră-n zori,
Iubirea naşte-n noi fierbinţi fiori.
Cu fiecare sărutare-abia atinsă,
Mă copleşesc dorinţi...
De dragoste mă las învinsă.

Întreaga mea fiinţă tresaltă a iubire,
Atunci când fiecare clipă tu o petreci cu mine.
Mi-eşti drag cât nici nu pot a spune,
Şi viaţa mea pe palme zi de zi ti-aş pune.

Rog ceru-ntreg mereu să ne-ocrotească,
Nicicând a noastră dragoste să nu pălească,
Şi colo peste ani tot mână-n mână,
Noi doi din stele să-mpletim cunună.