Şi iată…

„Pentru ca dragostea să dureze întotdeauna, e de-ajuns să trăieşti în afara timpului” (Dragostea durează trei ani – Frederic Beigbeder)

O zi, un vers, un vals ascuns între astre. Întrebări, răspunsuri, îngeri deasupra. Visări, linişti, parfum de flori aureolate. Gând, şoaptă, stropi de foc ce povestesc o lume. O lume care ţine mult, la infinit. Îti place?

În goana vieţii fi-vor simţite toate. Vorbite, înţelese, trăite. În sângele nostru ca o lume micşorată, curge o muzică. Şi totul e pace. Călătorii, culori vii, adulătoare şoapte.

Am alergat cu sufletul spre tine,

Chiar şi atunci când gândul mi-era zbor,
Şi te-am zărit mereu cu braţe pline
De flori albastre, sărutari şi dor.

Te-am ticluit dintr-o fărâmă de stea,
Din ultima sclipire dintr-o galaxie,
Am străbătut chemarea din inima mea,
Şi te-am gasit acum... mi-eşti veşnicie.

Am îmbrăcat lumina visului ceresc,
Atunci când tu m-ai învăţat să zbor,
Chiar aripa-unui înger dumnezeiesc
Mi-ai dăruit-o tu, acolo sus pe-un nor.

Un curcubeu şi-o mare ne zâmbeşte,
Tot cerul vine mai aproape,
Când mângâierea-ţi mă robeşte,
E-un zbor iubirea ta în noapte