Te iubesc

Fiecare surâs, fiecare lacrimă ce-apare în colţul ochiului din pricina fericirii, fiecare clipă în care-am simţit că trăiesc cu-adevărat... momentele în care liniştea mi-a alungat zgomotul, fiecare gând molcom ce mi-a traversat inima şi mintea laolaltă, fiecare mângâiere senină care mi-a răscolit fiinţa... fiecare râs vesel care-ţi pornea din inimă şi mă lua cu el, bucăţile de cer pe care le-am desenat împreună, scânteile născute din ochii noştri când ne-am privit, curcubeiele pe care-am păşit imaginar ţinându-ne de mână... ploile de flori rostogolite la picioarele noastre şi pe care le-am făcut alint, toate, dar toate aceste minunate lucruri îmi spun că indiferent cât de rece este lumea în care trăim şi în câtă durere şi suferinţă se măsoară ea, nu ne va atinge pentru că tot universul acesta pe care l-am construit pentru noi, ne va ghida mereu visele. Un univers ce l-am ascuns de restul privirilor, undeva în spatele stelelor cuprinzând infinitul.

Pe ţărmul ce-ai sculptat iubire
M-aş transforma-ntr-o şoaptă
Şi te-aş ascunde-adânc în mine
Şi te-aş iubi, chiar dacă-s moartă.

Cuprinde-mă cum n-ai făcut nicicând,
Iubeşte-mă pe strune de vioară.
Eu îţi trimit săruturile-n gând
Şi buzele-ţi sorbesc ca-ntâia oară.

Mă poartă printre vise, rogu-te,
Un dor nebun mă încolţeşte.
Sărută-mă şi tainic prinde-te
În dansul magic ce ne însoţeşte.

Atingerea ţi-o simt de catifea,
Iar ochii-închid în dulce reverie
Când gura-ţi-odihneşti pe faţa mea
E-ntregul cer o dulce feerie.

Mă lasă să mă cuibăresc uşor
La pieptul tău am linişte mereu,
Iar vorba ta alină al meu dor.
Să te iubesc nu-mi va fi greu.