Copacul

M-am uitat astăzi printre pozele făcute în călătoriile noastre. Uitaţi-vă şi voi ce am descoperit!

De-a dreptul uluitor este cum acest copac a reuşit să-şi înalţe crengile şi să trăiască pe o stâncă. O stâncă de sare.Şi parcă lupta lui de-a exista este susţinută de ceilalţi copaci din juru-i care îi transferă energie din sevele lor. 

Mă fascinează lumea lui, o lume care îmbogăţeşte lumea mea dându-i putinţa de a percepe minunile în forma lor pură.  

Se ascund miracole, dincolo de ce văd ochii noştri. Seninătate, plinătate, forţă, speranţă, abisuri, zboruri... asta văd. Şi mai desluşesc ceva: un sens al rămânerii, o împlinire a călătoriei, sculptând în formă infinitul.

Are eternitatea vreo măsură?