Parcă nu mai știu să scriu sau
parcă nu mai pot. Deocamdată. Dar desenez, desenez imagini din lumea noastră.
În colțul de jos al unei coli am
așternut câteva flăcări verzi, dintr-un curcubeu imens, și le-am impregnat cu
liniște. Apoi am conturat câteva aripi de îngeri albi ca să ne vegheze zilele
și nopțile, pentru totdeauna. În partea de sus am desenat cerul. I-am tatuat
pistrui argintii pe obraji și flori de lună arzândă. Ici-colo, fragmente de
raze dintr-un soare blând au umplut coala de hârtie până la refuz. Să dizolve
orice urmă de întuneric. Pentru câteva clipe, un parfum de petale îmi strivește
pleoapele și îl arunc la întâmplare, împreună cu câțiva stropi de gând pur și
un buchet de vise, ca să întregesc tabloul. Împăturesc cu grijă foaia de hârtie
și o așez pe ultima treaptă a orizontului, ca un reper.
De azi nu mai scriu!
Cum asa?!
RăspundețiȘtergere