Gânduri cuminţi

Astăzi este o zi a destăinuirilor…

Mă trezesc în fiecare zori de zi, împăcată că simt cum secundele construiesc temple de jur împrejurul meu, din mâinile tale adormite peste trupu-mi. Fără să îndrăznesc a tulbura liniştea, încerc să desenez cu mintea timpul, pe un cer imaginar, sub forma unor surâsuri îngereşti. Stângace şi timidă, înşir gânduri cuminţi între mine şi întregul cer şi aud cum aerul se desface lăsând loc luminii, să încolţească pe trupuri aripi. Mă rog în gând… apoi, când tu mi-ai învelit mai bine trupul cu mâinile tale, am simţit cum lumea reală e cea din interiorul nostru. Acolo focul rămâne nestins şi ne circulă prin vene, topindu-ne unul în celălalt, fără oprire.