11 ian. 2012 | By: Violeta Sandor

Percepţie



Viaţa  ţine de biologic, de efemer, de trecător, în timp ce sufletul ţine de eternitate, important este să ţii mai mult la suflet.(Bartolomeu Anania )

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre percepţia mea asupra vieţii. Posibil să fiţi în acord cu mine în mare măsură dar posibilitatea de-a mă contrazice este la fel de mare. Am realizat că esenţial este să încerci să înţelegi cum funcţionează viaţa. Apoi totul devine simplu şi poţi respecta legile ei. Se spune că mintea umană e complexă. Aşa o fi, însă pare că destul de puţini oameni cunosc care este misiunea sau altfel spus rolul lor aici pe pământ.
Trebuie să învăţăm ce avem nevoie, ce ni se potriveşte ori ce ne prisoseşte. Există ceva deasupra tuturor ca o forţă divină care ne modelează, ne susţine şi ne uneşte cu ceilalţi, prin gânduri, sentimente, cuvinte şi astfel se crează întreaga experienţă pe care o trăim.  În viaţă fiecare om caută continuu ceva... să-şi satisfacă nevoile materiale, emoţionale, sufleteşti. Succesul fiecăruia constă în intensitatea şi durata nevoii.  Suntem diferiţi din multe puncte de vedere. Într-unul singur ne asemănăm foarte mult. În nevoia de a fi fericiţi. De vreme ce fericirea apare în interiorul nostru atunci când primim răspuns la nevoile noastre şi în momentul în care putem la rându-ne oferi fericire celuilalt, înseamnă că viaţa noastră capătă valori şi se împlineşte.  În dreptul meu vă pot spune că sunt completă prin el şi cu el deopotrivă. Iubirea şi respectul pe care îl avem unul pentru celălalt ne face să fim două suflete îngemănate. Trăim o contopire cu ceea ce este inexprimabil, nelimitat, inefabil, Divin.

Am ales să călătoresc
printre suspine...
fără să cunosc reguli
fără să ştiu
dacă... lacrimile te seacă
sau nasc răbdare
dacă... conştient sau nu
suspinul scoate la suprafaţă
valoarea unui zâmbet
ce se coboară
din vâltoarea vieţii
Am ales să stau...
în locul curgerii
printre trăirile din afara
propriei dureri
ce-mi sculpta sufletul
cu florile reci ale nepăsării
Am îngheţat aşteptând
zborul albastru al viselor
până când şoapta
ce naşte doruri obediente
şi iubiri necondiţionate
a ales să călătorească 
printre buzele tale. 


3 comentarii:

£avi H. spunea...

pe oricate parti as da-o tot nu pot intelege cum functioneaza exact viata.
ai scris frumos si interesant subiect.

VioletaS spunea...

Lavi,
Cred ca am concluzionat destul de clar intr-o singura propozitie: trebuie să învăţăm ce avem nevoie, ce ni se potriveşte ori ce ne prisoseşte. Daca dorintele noastre sau nevoile sunt constante, de durata si sunt insotite de credinta si incredere in Dumnezeu, atunci totul este in perfecta armonie...:) Multumesc pentru vizita, sper ca te multumeste raspunsul.

Eliisa spunea...

Foarte frumos spus. Viata e frumoasa, trebuie noi sa stim s-o descoperim. :) parerea mea

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza