20 ian. 2012 | By: Violeta Sandor

O lume rece



Sub temelia norilor freamătă raze ca nişte fluturi rătăciţi. Dintr-o dată, prin aerul trist o mână invizibilă stoarce lacrimile cerului. Încep să roiască picuri blânzi, zgribuliţi, indefiniţi spre un pământ trândav, convalescent. Copacii înmărmuriţi preiau frisonul magic al bobiţelor transparente şi-l înghesuie în trupurile lor. Undeva pe o ramură apocaliptică o pasăre stranie veghează marginea drumului şi din când în când protestează printr-un strigăt dureros zidirea ei în singurătate. Brusc, chipul lumii se înfăşoară cu frunze reci, mucede şi totul pare un spectacol glacial, deprimant inspirat din poeziile lui Bacovia. Şi... plouă. Plouă aproape uniform, obedient ca o confesiune. A cerului, prin darul lacrimilor sale.

3 comentarii:

©Ramonaa ‹з spunea...

Foarte frumos !

fly spunea...

Multumesc de vizita , este o placere sa intru aici :) voi reveni cu drag Fly

VioletaS spunea...

Ramona,
fly,

Va astept cu drag sa descoperiti lumea exprimata prin cuvant.

cu drag, Violeta

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza