Cu litere uriaşe
mi-am scrijelit pereţii
sufletului,
îmbrăcând tăcerea din el
în straturi de cuvinte
nerostite.
Ascunsă bine în trup,
substanţa zborului meu
interior
compune enigmatice
trăiri.
Un zâmbet liniştit mă
cuprinde treptat,
şi slove noi ca nişte
vise
sparg liniştea şi-mi
înfloresc pe buze.
Îmi dau seama că plutesc
deasupra unei simfonii,
ce mă inundă ca o
răfuială.
Adăpostită în
propriile-mi gânduri
răbufnesc într-o
îmbrăţişare
şi odată cu sărutul pe
care ţi-l aşez pe gură
reuşesc să şoptesc
timid, un te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza