Pe cerul violet palpită
amurguri pline de
mistere.
În noaptea despletită
nu mai plâng orele,
că dispar în ceasul
vremii.
Minut după minut,
adună în ele versuri,
promisiuni, surâsuri,
muzică pentru mai târziu.
Pentru atunci când
lua-vom din cer stele
şi culori vii, cu care
vom picta temple
pline de vise,
grămezi de flori vibrând
o simfonie de cuvinte.
E linişte oriunde…
Înainte, înapoi,
în mine, în tine,
în veşnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza