Între cer şi pământ

Mă rătăcesc în vâltoare de gânduri…

Inocenţa unui vis

se pierde în strigăt de vânt;

Sunt lut, un lut blând

ce se odihneşte în mâinile tale

în clipa primei taince alinări.

Îmi ard atât de firesc buzele pline de tine,

încât parfum de cuvinte pline de rouă

simt cum mă construiesc...

Şi uite aşa o ploaie de stele se scurge în mine

când şoaptele-ţi reuşesc să mă atingă.

Mă las pradă viselor încercând să

trăiesc un zbor pe aripi de ingeri.

Bucăţi de cer se rostogolesc în juru-mi

pe razele soarelui când tu mă cuprinzi...

Şi într-un final, fiori liniştiţi ne croiesc surâsul,

iar eu...

Eu mă rătăcesc în vâltoare de gânduri

luminate de-un vis, murmurând fericiri.