Liniştea ta mă poartă
prin ceruri înflorite în nopţile dulci de iubire.
Stele fără prihană picură timp
molcom, ţesând peste noi, adăpost.
Printre valuri de şoapte orele ning zei mititei
cu aripi încărcate de vise. Lumina din ele ne înfăşoară fără astâmpăr asemeni
unui giulgiu, până noi doi începem să devenim unul.
Şi totul trece dintr-o
viaţă în alta, la nesfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza