Melanj

Noapte, stele, tăcere bună.

Îmbrăcaţi într-un nor, îngerii despart lumina de umbre. Bunăvoinţa clipei pare o poveste, în care zorii devorează hulpav întunericul, într-o clipă. Cuminţi de insistenţi amestecă nesomnul cu răsăritul creând viaţă, în toată forma ei plastică. Cu adânci reverenţe, noaptea se dizolvă în faţa luminii, precum un vis care fuge căţărându-se pe genele dimineţii.

În atmosfera brutal de senină, subit încep a înflori aripi.

Înlăuntrul ochilor cresc lumini inocente, atât de repede încât în galopul lui, întunericul îşi scutură umbrele, în culori ce asmut primăvara peste noi.