11 mar. 2012 | By: Violeta Sandor

Muguri de primăvară






Încet şi liniştit zorile se agaţă de ferestre, lăsând în urmă o noapte dezordonată. Primăvara ca o mireasă întârziată, presară peste tăcerile pământului muguri tineri, oftând. Nimeni nu poate înţelege zâmbetul rece al soarelui dar, până la urmă, totul capătă un iz de început fără sfârşit, o notă de realitate ce compune în tăcere poezie. Se simte în aer mirosul seninului şi al copacilor încărcaţi de viaţă, care sunt gata să se trezească deodată. Ţipă pe undeva păsărele…
Te trezesc sfioasă cu o sărutare şi odată cu aburul cafelei ce cade peste noi şoptesc: „Bună dimineaţa, iubitule! Îngeri nevăzuţi aştern primăvară peste pământ!” 


1 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza