In spatele lumii

Cum deschizi uşa, dai cu ochii de ziduri luminoase, mirosind a ramuri înverzite, a nou, a crud. Nimic nu se poate întâmpla aici, nimic rău. Simţi în aer că totul este neaşteptat de relaxat. Lumina zilei zboară neastâmpărată pe după perdelele cu alură violetă.

Cum intri, te pomeneşti năpădit de flori catifelate care au cucerit deja un colţ al încăperii şi geamurile mari şi pereche. Parfum de iasomie şi tutun fuge dintr-un beţişor aprins, înfipt într-un stativ de lemn, ca un animal vânat. Pe un perete, deasupra patului, câteva icoane concentrează în ele deruta şi lupta spiritului şi percepi undeva, la răscruce de simţuri, o linişte ce te cuprinde aproape instantaneu.

Aici toate lucrurile sunt altfel, iar timpul nu se măsoară în secunde ci în gesturi magice percepute cu inima, şoapte mărunte, pline de tandreţe, spontan încremenite pe buzele arzânde, bucurii, încurajări, semne sincere.

Aici e lumea mea şi a ta, o lume în spatele lumii, o împăcare împlinită, un echilibru firesc şi natural, un trecut, prezent şi viitor prelinse toate într-o clipă plină de fericire…aici e camera noastră.