Inceptio

Dincolo de tumultul orelor zgribulite, dincolo de negura din ochii zorilor şi dincolo de somnul rece al soarelui, primăvara îşi va descreţi fruntea şi va rostogoli raze vii peste pământul amorţit de o iarnă totalitară.

Timidă, ca cea dintâi sărutare, aşterne sclipiri inocente în zâmbetul ghioceilor. Zambile vesele şi lalele de catifea umplu sufletele noastre cu un miros unic de verde crud. Simţi viaţa cum se  zbate în tonuri calde, pe sub tâmplele cerului.

Şi pentru nu ştiu a câta oară, un nou început prinde contur în tot şi peste tot, ca o lecţie a supravieţuirii.

Surâs neomenesc

Ninge cu albe petale
Pe aripi de vânt fantomatic,
În cercuri ce-mpletesc agale
Lumina cu dansul primăvăratic.

Zboruri cuminţi modelează seninul
Printre razele despletite de soare,
Un tril colorează cu iubire suspinul
Unei ierni ce-oftează rece şi moare.

Pe tremurul verde al frunzei
Aleargă haihui lacrimi de rouă
Ce-adorm graţios pe zâmbetul zilei,
Când luna şi soarele se-ngână amândouă.

E totul un freamăt de viaţă
Şi flăcări de dor se-aştern pe pământ,
Ţipăt de muguri se-aud dimineaţă
Primăvara se dăruie-n rafale de vânt.