Între Carul mic şi Carul mare
peticeşte Luna
o bucată de cer.
În jurul ei, vântul,
asemeni unui ritual
îi aşează razele
despletite într-un nimb.
Totul pare ireal şi
un miros de primăvară
mistuie încet Universul.
Îmi simt deodată sufletul
bântuit de o clipă fierbinte
şi fiecare strop căzut din ea
îmi hrăneşte gândul.
Arome de şoapte dulci
presărate pe tâmple
ca o simfonie timidă,
îmi învăluie fiinţa.
Te-am strâns tare în braţe
şi am reuşit să opresc timpul,
destul încât să ne mutăm pe o stea,
unde orele să cearnă linişti peste noi
şi ploile de stele înmulţite
să picure iubire zi după zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza