Un amestec ciudat de cuvinte
aleargă prin gândurile mele. Undeva într-un colţ, un ceas îşi înfulecă secundele
cu nerăbdare.
Închid ochii şi aştept cu
respiraţia oprită pentru câteva secunde liniştea, care mă defineşte şi mă
colorează. Zâmbete, stări şi litere îmi năpădesc mintea şi simt nevoia imperioasă
de eliberare.
Încep a ordona cuvintele şi le
aşez pe foaia albă asemeni unui desen.
Am degetele agăţate de un creion
şi poate din mulţimea gândurilor, mâinile mele iau forma unor aripi de fluture.
Mi-e teamă, nu sunt capabilă să înţeleg ce se întâmplă, dar mă liniştesc repede
când văd mulţime de zâmbete aşezându-se pe ele. Încerc să le mişc. La fiecare
zbatere se revarsă din ele o ploaie de stele.
Te aşezi înaintea mea, întinzi
mâinile şi încerci să le prinzi. Dar alunecă pentru că mâinile tale s-au
transformat deja în păsări cu aripile desfăcute ca un evantai. Pe ele rugăciuni
cu arome de iasomie, flori de măr sau liliac încearcă să prindă viaţă.
Mă lipesc încet de tine. O stare
de delir parfumat mă încearcă. La un moment dat braţele noastre se contopesc
şi se transformă într-o îmbrăţişare continuă, cuibărind în ele eternitatea.
Cu ochii aţintiţi în sus întru
mulţumire, înlăuntrul nostru, timpul începe a sculpta cărări de iubire, de
linişte şi de leac.
Gânduri, gânduri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza