Pe moalele
pământului rătăcesc încă tălpile ostenite ale iernii și din când în când plouă
cu miresme reci și tulburi, mirosind a trecut.
Sub
perdeaua groasă alb-cenușie, două păsări pe jumătate înghețate se străduie
să-și ancoreze trupurile reci pe creanga unui copac.
În depărtare
se văd zorii care mușcă orizontul atât de hulpav încât cerul se crapă în felii
de lumină, iar pământul începe să-și dezgolească trupul de rouă.
De pe
obrazul alb al lunii vântul cerne praf de stele până jos pe stradă.
Undeva, pe
bărbia drumului, dintr-o tufă stingheră, se aud țipetele mugurilor care se preling obosite pe iarba cu
gust de asfalt.
Din ochii
soarelui abia mijit curg câteva raze amețite ca niște degete palide.
A înviat primăvara?
A înviat primăvara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza