Insula

Viaţa mea umple părţi din Univers cu  fărâme de poezie şi cu o dragoste indefinibilă. (Violeta Sandor)

Scriu iar…

Trăiesc un vis, departe de zbuciumul fantasmagoric al lumii, pe o insulă. Am atâta grijă de ea încât arunc întotdeauna lucrurile care încarcă fiinţa cu halucinante ploi şi păstrez doar lucrurile simple, pure, fiori de lumină, fire de dor şi iubirea ta constantă. Aici viaţa e încărcată cu gânduri bune, optimism, spirite blânde şi zâmbete, multe, multe zâmbete.

Atât de gingaşă e pacea minţii încât inima nu poate zămisli decât o uniune fără cusur între suflete. Insula aceasta e o întreagă poveste în care nici un vis nu este imposibil.

Într-o noapte, de frica impactului unui ciclon, am ridicat în jurul ei ziduri de inimi care ştiu să vadă şi să asculte emoţiile timpului. Am săpat şanţuri în juru-i pe care le-am umplut cu speranţă, încredere şi cu o imensă linişte. Acum, chiar dacă furtuni ar dansa pe deasupra şi cicloane extenuate ar încerca să o răpună, sunt sigură că toate ar pieri scufundate acolo.

Cu cerul atât de aproape cum să nu-mi doresc să fac timpul să stea pe loc… Cât de inocentă şi absolută e dragostea, mereu, ca mâine şi ca azi…

Eu mă retrag, aş vrea să mai stau de vorbă puţin cu Dumnezeu….