Te port în mine

Mă tulburi şi mă linişteşti şi mă tulburi iarăşi, când din ochii tăi văd cum evadează stoluri de vise care-mi străjuiesc lumea. Simt în adâncul meu cum iubirea construieşte în noi o linişte magică şi totul devine dintr-o dată o mică stea în acest univers văzut şi nevăzut. În astfel de clipe simt cerul atât de aproape încât pot atinge cu vârful degetelor razele soarelui la răsăritul lor. De aceea te iubesc, pentru că porţi în tine lumina tuturor florilor nedeschise încă şi zâmbetul cerului între răsărit şi amurg. Poate de aceea port în mine fiinţa ta, oriunde mă duc.

Mi-e dorul zbor şi mi-e senin
În beznă când mă frânge,
Iar dragostea ţi-o simt deplin
Când mâna ta m-atinge.

Săruturile-ţi simt şi mă îmbată
Când gura ta pe-a mea se odihneşte,
Iar palmele-ţi pe trupu-mi se desfată,
Fiori mă ard, iubirea mă robeşte.

O ploaie de dorinţi mă hăituiesc
Cu fiecare dulce-a ta privire,
Îmi eşti surâs, eşti şoapta ce-o doresc,
Şi-mi umpli inima cu-atâta fericire.

În tine mă ascund ca-ntr-un ocean,
Şi dorul mi l-ai stins sub clar de lună,
În fiinţa mea te-am strâns şi te chemam,
Revino, alintă-mă în clipa ce-o să vină!