Jurnal (III)

„ Tocmai atunci când ultimul gând al meu despre mica oază de linişte pe care o percepeam se stinse, ceva din afara mea mă tulbura molcom. Erau cuvintele tale, aşternute pe o foaie de hârtie …” Tu eşti sufletul meu, pentru totdeauna”… Parcă fiecare cuvânt avea ca pecete un zâmbet. O adiere trecea uşor, ca o şoaptă, peste buzele mele şi încercam să murmur ceva. Citeam cu inima fraza, de la un capăt la altul, de câteva ori şi simţeam că mă învăluie o perdea de stele răsărite nu ştiu de unde, făcându-mă să zbor… Suspinând, mi-am dat seama că întreaga frumuseţe a lumii acesteia poate încăpea într-un singur om. În spatele cuvintelor percepeam bunătatea şi iubirea unei inimi pline de farmec şi descopeream omul cu care doream să trăiesc în mijlocul tuturor lucrurilor. Împreună cu raza puternică de soare care a pătruns în cameră, uşa s-a deschis şi ai apărut tu.”

va urma