1 apr. 2012 | By: Violeta Sandor

Azi pictez




Azi pictez fericirea
în acorduri senine de toporaşi.
Colţul de sus inundat 
de albastru ochilor tăi
cerne linişte...
Verdele l-am învăţat 
atunci când noi doi 
am dansat desculţi
cu îngerii pe roua dimineţii...
Sufletul tău l-am adunat 
dintr-un zâmbet 
şi-am stropit cu el 
toţi trandafirii...
Liniştea din sărutarea buzelor tale
am aruncat-o peste zorele
şi-au devenit o vibraţie violetă...
Seninul inimii tale
ce l-am cuprins în căuşul mâinilor
s-a preschimbat în stele
şi le-am aruncat în sus
să se odihnească în univers...
Mă-ntreb... albul ghioceilor
răsfrânt peste margine de gând 
ne poate cuprinde pe amândoi
în liniştea nopţilor cu lună
când trupurile noastre dansează
curat şi împlinit spre desăvârşire?



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza