Azi pictez fericirea
în acorduri senine de
toporaşi.
Colţul de sus
inundat
de albastru ochilor tăi
cerne linişte...
Verdele l-am
învăţat
atunci când noi
doi
am dansat desculţi
cu îngerii pe roua dimineţii...
Sufletul tău l-am adunat
dintr-un zâmbet
şi-am stropit cu el
toţi trandafirii...
Liniştea din sărutarea buzelor tale
am aruncat-o peste
zorele
şi-au devenit o vibraţie
violetă...
Seninul inimii tale
ce l-am cuprins în
căuşul mâinilor
s-a preschimbat în stele
şi le-am aruncat în sus
să se odihnească în
univers...
Mă-ntreb... albul
ghioceilor
răsfrânt peste margine
de gând
ne poate cuprinde pe
amândoi
în liniştea nopţilor cu
lună
când trupurile noastre
dansează
curat şi împlinit spre
desăvârşire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza