Nuanţe

Se scutură treptat cerul de seninul lui iar zilele par să tragă după ele culorile toate. O cortină aburie de nori grei freamătă gata-gata să se frângă, într-o infinitate de lacrimi.

Înspre amurg, rafalele de vânt stau îmblânzite aşteptând parcă un semn de eliberare.

O poftă de toamnă târzie împodobeşte tăcerea. Pe aleile presărate cu copaci se aude murmurul frunzelor, ce aşteaptă s-alerge cadaveric, de ici-colo. 

Pe alocuri, câteva flori uscate îmbrăţişează strada zugrăvind-o în nostalgie. Un soare veşted alunecă spre asfinţit, printre clipele ce curg cuminţi spre o altă zi.

Cu ochii rezemaţi de fereastră m-am rătăcit în încrengătura de senzaţii pentru o fărâmă de timp... Simt cum o toamnă distinsă şi calmă caută adăpost în sufletele tuturor.

În linişte…

Suflet plin

Am scrijelit cu condeiul sufletului meu printre nerostitele-mi cuvinte şi miroase a linişte. Pentru că m-am născut în ziua în care te-am cunoscut.

Nerostitele-mi cuvinte,

zac pe buze, ostoite.

Vise, fluturi stau în palmă

luna sus zâmbeşte calmă.

 Vreau să-ţi spun o vorbă-două

 glasu-mi picură doar rouă.

Vântul murmură agale

cu o stea în felinar

cuvintele-mi pe buze

s-au făcut nectar.

Şi-n astă infinită clipă

şi vise şi fluturi şi speranţă

mă-nsoţesc până la capăt de zare

în ceea ce se numeşte viaţă.

Modelează-mă după inima ta

Se face noapte treptat. Norii încalecă văzduhul şi în urma lor o perdea groasă de alb- cenuşiu se aşterne peste tot. Fărâma de lumină rămasă se propagă în mii de stele. Pe obrazul cerului aleargă vise, iar asfinţitul zâmbeşte liniştit presărând pe aripile tuturor păsărilor o stare de tăcere. Mă ghemuiesc într-un fotoliu şi încerc să scriu ceva, dar cuvintele devin culori şi cerul devine o pânză colorată. Pe negândite mă plimb printre roiuri de galaxii şi cu mâinile pline de stele încep să modelez eoni, din toate zâmbetele şi fericirile noastre. Într-o strălucire calmă şi distinsă îngeri cu aripi pline de rugi opresc timpul în loc. În atmosfera înfiorător de inocentă murmur o dorinţă: modelează-mă după forma inimii tale. Pentru eternitate!

La poarta sufletului tău

La poarta sufletului tău

pot plânge doar de bucurie

pentru că mi-ai înfăşurat fiinţa

într-un cer continuu.

La poarta sufletului tău

pot desena cu gândul liniştea

indiferent de timp, pentru că

forma lumilor noastre

se naște din lumina ochilor tăi.

La poarta sufletului tău

mâinile mele strâng în pumni

vise nesfârşite,

iar eu mă simt atât de întreagă…  

Debut poetic - Articol semnat: MARIN CĂLDĂRARIU

DEBUT POETIC - „POEZII CU SUFLET" de Violeta Şandor 

Aşa se intitulează volumul între coperţile căruia sunt scrise 54 de poezii purtând semnătura târgumureşencei Violeta Şandor, care mi l-a încredinţat spre lecturare, spre a-l face cunoscut cititorilor cotidianului „Cuvântul liber". „Cochetez cu poezia de pe băncile şcolii şi cred că redau «o parte din mine» atunci când scriu - mărturiseşte poeta. Poeziile şi gândurile aşezate pe coala imaculată sunt pentru mine un pansament sufletesc şi îmi oferă un fior pe care-l confund cu o stare de bine, de fericire."