Se face noapte treptat. Norii încalecă văzduhul şi în urma lor o perdea groasă de alb-
cenuşiu se aşterne peste tot. Fărâma de lumină rămasă se propagă în mii de
stele. Pe obrazul cerului aleargă vise, iar asfinţitul zâmbeşte liniştit
presărând pe aripile tuturor păsărilor o stare de tăcere. Mă ghemuiesc într-un
fotoliu şi încerc să scriu ceva, dar cuvintele devin culori şi cerul devine o
pânză colorată. Pe negândite mă plimb printre roiuri de galaxii şi cu mâinile
pline de stele încep să modelez eoni, din toate zâmbetele şi fericirile
noastre. Într-o strălucire calmă şi distinsă îngeri cu aripi pline de rugi opresc
timpul în loc. În atmosfera înfiorător de inocentă murmur o dorinţă: modelează-mă după forma inimii tale. Pentru eternitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza