Bucăţi de gând

Sub cerul pustiu de stele, un vânt moale luneca liniştit în noapte. Pe străzile goale se răsfirau plictisite câteva frunze uscate ca nişte mărgele dintr-un şirag. Undeva în apropiere, printre arborii solitari şi subţiri o pasăre încerca să spună ceva.

Se făcuse frig şi ploua încet. Priveam printre gene ploaia măruntă ce cobora-n geam desenând în sus şi în jos poteci pe sticla geamului uşor aburit. În amorţeala serii nori plumburii veneau valuri pe cerul care se confunda cu pământul la orizont.

Am tras grăbită storul la fereastră şi-am zăvorât afară noaptea necunoscută. În camera luminată de o lampă verde era linişte. O linişte caldă, plină de emoţii într-o noapte surprinzătoare şi… tu. Inocent şi atât de pur ţi-ai pus degetele în dreptul gurii ca pentru o sărutare şi apoi mi-ai cuprins obrajii cu palmele. Peste noi plutea împăcare, iubire, cuvinte şi parfum de flori.

Şi orice s-ar întâmpla…  

Magie

Îmi imaginez… 

“Fulgi mii, cu raze de lună în spinare, alergând de ici-colo dezorientaţi, ca şi cum n-ar vrea să se aşeze nicăieri. Cine ştie de ce? Poate de teamă să nu li se sfârşească prea repede călătoria. În aer, o tăcere dureroasă dar caldă îţi inundă urechile şi face ca sufletul să treacă prin toate culorile curcubeului. La fereastră, un clar de lună inundă noaptea rece şi de grinzile cerului atârnă zgribulite, stele…

Doi fluturi bezmetici tremură în lumina unei lămpi aşezate pe noptiera din odaie, iar aripile lor zăngăne glacial.”

Şi îmi imaginez cum

„Ziduri de flori

cad peste noi,

pe umerii goi,

de nouri şi ploi.”

O lume rece

Stoluri negre şi zgribulite brăzdează orizontul şi târăsc după ele valuri de gheaţă, croncănind poveşti în vârful ciocului. Vântul pocneşte ferestrele a ger şi nori cenuşii, umflaţi de zăpadă, se încolăcesc unii după alţii, într-un fel de dans. Cu o împotrivire moale, aerul se scutură în fulgi mici şi paşnici, peticind din loc în loc pământul. Ninge. Ninge cuminte, ca şi cum ar curge râuri de stele îndărăt... Pe cerul ce atârnă deasupra caselor, luna se îmbracă în alb argintiu şi se revarsă răcoroasă în toate colţurile. Iarna începe să scrie la picioarele pământului încă o filă din înfrigurata ei reprezentaţie.

Fiori

Curg ore şi zile în taina roză a visării. Undeva în cămara sufletului am reuşit să pictez o grădină, uluitor de vie, din toate florile nopţilor parfumate pe care mi le-ai dăruit. Prin preajmă, fluturi buimaci cu şoapte clădite pe aripi sclipesc în zboruri rotunde, metamorfozându-se în stele ce-mi tatuează fiinţa. Într-un colţ al inimii mele, frânturi de cuvinte se topesc unele în altele, într-o horă a iubirii. Simt dintr-o dată cum adânc în mine te bucuri cu braţele deschise spre infinit, ca două aripi vibrânde iar eu, cu sufletul limpede, respir linişte.

Moment

E seară.

Lumina tremură tăcută în odaia noastră..

Stele magice aştern mistere la fereastră.

Miroase a noapte albastră,

iar eu aştept privirea ta

s-aştearnă peste mine înfloriri.

Din cer picură mulţime de poeme

direct pe buzele tale,

ca o poveste.

Minute unice plutesc în aerul încărcat

de mărunţi fiori.

De-atâtea ori, de-atâtea ori…