Stoluri negre
şi zgribulite brăzdează orizontul şi târăsc după ele valuri de gheaţă,
croncănind poveşti în vârful ciocului. Vântul pocneşte ferestrele a ger şi nori
cenuşii, umflaţi de zăpadă, se încolăcesc unii după alţii, într-un fel de dans.
Cu o împotrivire moale, aerul se scutură în fulgi mici şi paşnici, peticind din
loc în loc pământul. Ninge. Ninge cuminte, ca şi cum ar curge râuri de stele
îndărăt... Pe cerul ce atârnă deasupra caselor, luna se îmbracă în alb argintiu
şi se revarsă răcoroasă în toate colţurile. Iarna începe să scrie la picioarele
pământului încă o filă din înfrigurata ei reprezentaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza