Mărturisire

Plouă peste inima mea

cu făgăduinţe de pe obrazul cerului,
iar veşnicia îşi caută culcuş într-un suflet.
Înfăşurat în cântec, un zâmbet

mi s-a aşezat în colţul gurii şi e gata 
să se strecoare pe tâmpla ta stângă.

E semn că am reuşit să îmblânzesc destinul
şi împreună cu bucăţile de suflet 
pe care ţi le-am aşternut deja în palme, 
am aşezat şi seninul.

Îţi fac o mărturisire!

Există ceva dincolo de toate aceste lucruri pe care curgerea vremii nu o va îmbrăca în uitare niciodată: iubirea mea pentru tine.

Cer ruginiu

Se unduie clipa-ntr-un amurg ecosez,

şi se închid în sine toţi trandafirii,

împreună cu vântul încep să dansez…

până şi luna valsează în ritmul iubirii.

Obosiţi, stropii de rouă se-aşează plăpând

pe firele ierbii de-acum ostoite,

după o vară fierbinte, înfiptă-n pământ,

o toamnă arămie se plimbă cuminte.

E totul pictat parcă de-o mână divină,

un nor de furtună e gata să strige

iar falnicii pomi presăraţi de rugină

aşteaptă tunetele, pacea s-alunge.

Pe cer soarele călător vrea libertate,

dar se supune şi se-ascunde cu greu.

Sub veşmântul unei ploi deşertate

s-a încâlcit bezmetic... un curcubeu.

Nuanţe

Se scutură treptat cerul de seninul lui iar zilele par să tragă după ele culorile toate. O cortină aburie de nori grei freamătă gata-gata să se frângă, într-o infinitate de lacrimi.

Înspre amurg, rafalele de vânt stau îmblânzite aşteptând parcă un semn de eliberare.

O poftă de toamnă târzie împodobeşte tăcerea. Pe aleile presărate cu copaci se aude murmurul frunzelor, ce aşteaptă s-alerge cadaveric, de ici-colo. 

Pe alocuri, câteva flori uscate îmbrăţişează strada zugrăvind-o în nostalgie. Un soare veşted alunecă spre asfinţit, printre clipele ce curg cuminţi spre o altă zi.

Cu ochii rezemaţi de fereastră m-am rătăcit în încrengătura de senzaţii pentru o fărâmă de timp... Simt cum o toamnă distinsă şi calmă caută adăpost în sufletele tuturor.

În linişte…

Suflet plin

Am scrijelit cu condeiul sufletului meu printre nerostitele-mi cuvinte şi miroase a linişte. Pentru că m-am născut în ziua în care te-am cunoscut.

Nerostitele-mi cuvinte,

zac pe buze, ostoite.

Vise, fluturi stau în palmă

luna sus zâmbeşte calmă.

 Vreau să-ţi spun o vorbă-două

 glasu-mi picură doar rouă.

Vântul murmură agale

cu o stea în felinar

cuvintele-mi pe buze

s-au făcut nectar.

Şi-n astă infinită clipă

şi vise şi fluturi şi speranţă

mă-nsoţesc până la capăt de zare

în ceea ce se numeşte viaţă.

Modelează-mă după inima ta

Se face noapte treptat. Norii încalecă văzduhul şi în urma lor o perdea groasă de alb- cenuşiu se aşterne peste tot. Fărâma de lumină rămasă se propagă în mii de stele. Pe obrazul cerului aleargă vise, iar asfinţitul zâmbeşte liniştit presărând pe aripile tuturor păsărilor o stare de tăcere. Mă ghemuiesc într-un fotoliu şi încerc să scriu ceva, dar cuvintele devin culori şi cerul devine o pânză colorată. Pe negândite mă plimb printre roiuri de galaxii şi cu mâinile pline de stele încep să modelez eoni, din toate zâmbetele şi fericirile noastre. Într-o strălucire calmă şi distinsă îngeri cu aripi pline de rugi opresc timpul în loc. În atmosfera înfiorător de inocentă murmur o dorinţă: modelează-mă după forma inimii tale. Pentru eternitate!