Silabe supuse

Între Carul mic şi Carul mare

peticeşte Luna

o bucată de cer.

În jurul ei, vântul,

asemeni unui ritual

îi aşează razele

despletite într-un nimb.  

Totul pare ireal şi

un miros de primăvară

mistuie încet Universul.

Îmi simt deodată sufletul

bântuit de o clipă fierbinte

şi fiecare strop căzut din ea

îmi hrăneşte gândul.

Arome de şoapte dulci

presărate pe tâmple

ca o simfonie timidă,

îmi învăluie fiinţa.

Te-am strâns tare în braţe

şi am reuşit să opresc timpul,

destul încât să ne mutăm pe o stea,

unde orele să cearnă linişti peste noi

şi ploile de stele înmulţite

să picure iubire zi după zi.

Vise din cer

În tăcerea nopţii

ai aşezat

parcă din nevăzut

peste mine
vise din cer

ca nişte ţurţuri.
Atârnă uşor,

parcă fără origini
şi se făuresc

din propria lor lumină
într-o fântână cu iubire
care îmi dogoreşte fiinţa...
Şi uite cum mă îmbraci

într-o eternă poezie

zi după zi. 

(sursa poza: ©Katherine Lister,www.deviantart.com)

Am

Am sufletul

încărcat de iubire

de fiecare dată când

ochii-ţi privesc

lumina din ei sorb;

şi-ncep să respire

până şi zorii ce-aleargă

pe-un mal pământesc.

Am ploaia de rouă

pe-obraz,

când tremurând

gura ta mă dezmiardă,

iar clipa îngroapă

dureri şi necaz

şi trupul mi-e zbucium...

iubirii cad pradă.

Am focuri de stele

născute în mine,

în valuri simt sângele

că îmi curge,

şi simt trăirile mele în tine,

când mâna ta

pe trupu-mi se scurge.

Primăvară

A cunoaşte. A iubi

Înc-o dată, iar şi iară

a cunoaşte-nseamnă iarnă

a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine

tare de departe-n mine.

A iubi - aceasta vine

tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.

Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?

A cunoaşte - ce înseamnă?

A iubi - de ce ţi-e teamă?

printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,

patimă fără păcate

ne răstoarnă-n infinit,

cu rumoare şi ardoare

de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,

a iubi e primavară.

(Lucian Blaga)

Artă

Mi-ai construit un suflet

din petale de floare,

candid și fierbinte

cu irizații de soare.

Din stelele-albastre

ai stors strălucirea

și-n trupu-mi de lut,

ai ascuns fericirea.

Cu mâinile tale

pline de răsărit,

în adânc de zâmbet

ai încrustat liniștit,

florile lunii

cu dulcile-ți cuvinte

și de-atunci 
toate anotimpurile

cu linistea sunt logodite.