Pe la geamul meu
un vânt timid rotește câteva frunze galbene și tivește cu ele marginile
trotuarului. Croncănitul ciorilor despică liniștea asemeni unui ritual vechi
iar cerul pare mucegăit de atâția nori.
Un soare roșu își frânge razele sub
coapsa orizontului vărsând sfios o lumină ruginită pe lucruri.
Deschid
fereastra doar pentru o clipă, destul cât să aud cum un alai de greieri își
plâng duioasa poveste ascunși sub bolta firelor de iarbă.
Câteva picături mici
de ploaie se scurg ușor din ochii apoși ai cerului ca mai apoi să se spulbere
în țărână cât ai clipi. Închid repede geamul pentru că mi se face brusc frig.
Tare
mă tem că cerul pregătește un covor de fulgi un pic mai devreme anul acesta.
PS: de acord cu
mine se pune și o pasăre spălăcită care moțăie rece pe-o creangă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza