Un timp rece şi calculat

Universul îşi mână în apusuri

valurile de umbre cu chip roşiatic

iar stele limpezi străbat cerurile,

printre norii sculptaţi de vânt.

În întunericul tăcut fug câţiva

stropi de ploaie spre caldarâm şi

o horă măruntă şi tristă

umple bezna adâncă.

În noaptea plângătoare

se aud suspine…

Copacii obosiţi îşi leapădă

pe un colţ de iarbă încă verde,

ultimele frunze amorţite.

Toamna şopteşte melancolic

printre zidurile negre un timp

care se repetă în fuga pământului,

rece şi calculat.