Timp după timp

Ţi-am pătat buzele cu lacrimi de dor

iar ochii ţi-am colorat cu săruturile mele.

Te-am dăltuit în sângele meu pentru totdeauna…

Nu te teme, te-am întipărit în mine

atât de delicat, încât stelele au flămânzit după lumină

şi s-au lipit de albastrul cerului spre contopire.

Hm, asemenea surâsului din colţul gurii tale...

Cu mâinile pline de patimi am construit curcubee

cu care am îmbibat urmele trupurilor noastre

spre înveşnicire, pe cerul de aici de jos.

Ca mărturie, pentru ziua în care

şi pământul va deveni cer iar cuvintele,

privirile şi sufletele noastre fi-vor fulgi-licurici,

parte din lumea stelelor.