Într-o linişte
asurzitoare, ascult cu ochii închişi şopotul stelelor. Prin pleoapele îngheţate
de somn, simt o frumuseţe ascuţită, ce încape doar într-un vis. Cu ochii
împodobiţi de amintiri, cu trupul acoperit de dragoste, sub stoluri tăcute de
simţăminte, descopăr în simplitatea momentului, că mă legeni uşor. Braţele tale
formează în jurul meu o ascunzătoare. Şi-atunci îmi dau seama că de câte ori
mi-e teamă, mâinile tale se fac aripi în care mă învelesc.
Frumos...
RăspundețiȘtergere