Complinire

Privesc în mine visele înflorite din spaime,

cum devin raze albe pline de nesfârşit…

Dintr-un cer mut cad din când în când linişti,

pe care mă grăbesc să le adun cu inima,

de teamă că timpul va înceta să se mai rostogolească domol peste mine.

Număr clipele poveşti petrecute împreună şi

simt cum se opresc spre odihnă, peste trupu-mi …

Mă învelesc cu fiecare secundă pe dinlăuntru, să-mi fie plăpând univers.

Închid ochii şi-i deschid iar, de milioane de ori şi nu zăresc nici o revoltă în aer care să mă împiedice să plutesc deasupra simţurilor şi fug în tine adânc, dăruitoare, sperând să mă întregesc… pentru totdeauna.