4 feb. 2018 | By: Violeta Sandor

Reflecție



Pe obrajii reci ai serii câteva raze obosite stau agățate de orizont, însângerându-l.
Stelele și norii se amestecă tumultos, ca într-un joc bizar. A început să ningă timid, cu fulgi fini și rari. Un pui de vânt așază praful argintiu pe tâmpla nopții și pe copacii care par niște statui rugătoare. 
Ici-colo, câteva păsări sihastre tremură pe ramuri, iar croncănitul lor ascuțit pare că taie aerul în mii de fâșii. O lumină alb-albastră se așterne pe jos, lipindu-mi-se de tălpi. E frig, un frig uscat și umed deopotrivă.
E iarnă sau încă nu?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza