18 mai 2015 | By: Violeta Sandor

Apare luna


În vâlvătaia roşiatică a serii se prăvălesc stele peste ultimele zvâcniri ale zilei.
Mor clipele albe iar din cenuşa lor iau naştere umbre grele.
Din ochii cerului se preling picături de tăcere înfiorând simţurile. Undeva pe o creangă o pasăre nocturnă îşi cântă singurătatea.
Apare luna.
O lună mare şi albă încărcată de răceală aruncă o lumină stranie pe pământ. Mi-e frig dar mi-e bine, cu atâtea stele adunate pe prispa sufletului meu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza