Curg ore şi
zile în taina roză a visării. Undeva în cămara sufletului am reuşit să pictez o
grădină, uluitor de vie, din toate florile nopţilor parfumate pe care mi le-ai
dăruit. Prin preajmă, fluturi buimaci cu şoapte clădite pe aripi sclipesc în
zboruri rotunde, metamorfozându-se în stele ce-mi tatuează fiinţa. Într-un colţ
al inimii mele, frânturi de cuvinte se topesc unele în altele, într-o horă a
iubirii. Simt dintr-o dată cum adânc în mine te bucuri cu braţele deschise spre
infinit, ca două aripi vibrânde iar eu, cu sufletul limpede, respir linişte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza