8 mai 2013 | By: Violeta Sandor

Timp de poveste




În adâncul sufletului meu cred cu înverşunare că trăiesc un vis. Un vis pe care puţini doresc să-l aibă, de teamă că nu vor fi capabili să-l menţină viu. Acela de a dura fericirea. O fericire care te umple din plin, care te face să creşti şi să te schimbi. Astfel, am descoperit că înlăuntrul meu Universul vorbeşte o limbă aparte, unică, numită iubire. Este singura mea raţiune de a trăi şi asta îmi amintesc zi de zi, atunci când mă reclădesc în ea pe mine însumi. Şi evadez… evadez din realitate, într-un timp de poveste, unde sufletul e-un fel de barcă ce te poartă pe ape liniştite şi ancorează puternic pe o insulă construită din emoţii şi bucurii unice. Acolo, cerul devine pământ, pământul cer, iar inima începe să-ţi bată nebuneşte. În bătăile ei recunosc propriul tău ritm, propria ta lume. O lume a viselor, a destinelor împăcate, a sufletelor aşezate, a fericirii ce durează.

2 comentarii:

Aida spunea...

Am crescut cu credința că decât să visezi, mai bine nu dormi. Dacă universul vorbește limba iubirii, nu știu, dar știu că este pozitiv și oferă ceea ce primește.

VioletaS spunea...

Aida, multumesc pentru com. Mai treci!

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza