26 oct. 2019 | By: Violeta

Nocturna

Nu se aude nimic.
Timpul își ține răsuflarea.
Doar stelele tremură neliniștit
sub geana întunericului.
Acolo unde începe cerul,
păsările au culoarea pietrelor...
Miroase a iarbă arsă
și din freamătul frunzelor
se iscă, parcă, primul vânt.
Undeva pe linia orizontului,
luna își conturează trupul
cu o lumină albastră.
Restul, e tihnă și lacrimi de sfinți.

Violeta Sandor - 26 octombrie 2019
18 mar. 2019 | By: Violeta

Emoție



Emoție

Obloanele cerului s-au deschis puțin,
doar cât să picure câțiva stropi de binecuvântare
peste suflete...
O rază de lună începe a atârna peste lucruri,
ca un ultim respiro al nopții
si peste tot lumina începe să se dilueze
neregulat...
De franjurii întunericului mai stau atârnate
câteva umbre răzlețe, ca niște reverențe triste.
Scrisul umed al lunii se ancorează pe umerii pământului,
ca într-un refugiu.
În cele din urmă, răsăritul vibrează în roșu
cotropind orizontul...
Sub cerul liber miroase de-acum
a flori proaspete, a liniște și împăcare!

Violeta Sandor - 14 martie 2019
24 oct. 2018 | By: Violeta

Am vrut

Am vrut să desenez cerul cu bucăți din sufletul meu. Erau pe-afara. Rătăceau despuiate de trupul în care au fost sădite cândva. Parcă nu își mai recunoașteau locul... nici timpul sau... anotimpul! Poate pentru că aveau forme și culori diferite și nu se mai potriveau ca să formeze întregul! Cel dintâi, unicul, primit ca dar... la început. Asa că m-am răzgândit.
Le-am adunat pe toate și mi le-am înghesuit în palme. Poate că într-un final se vor reconstrui, se vor lipi unele de altele și vor recunoaște până la urmă locul de unde au plecat. Și se vor întoarce în trupul meu mai curate și mai pline de liniști.
Dar pentru asta ar trebui să-mi desfac palmele și să le eliberez! Încă nu pot... Nu mi-am terminat de spus rugăciunile!


Violeta Sandor - 22 octombrie 2018
9 oct. 2018 | By: Violeta

De toamnă




Frunze rătăcite umplu-ntreaga stradă,
Vine toamna plină de copacii goi,
Reverențe triste printre crengi, dovadă
Stă doar amintirea unor fructe moi.

Totul e gri, văzduhul poartă brume,
Miroase-a foc, a putred și zăpadă,
Lumina plânge roșu peste lume,
Tăceri, din ochii lunii stau să cadă.