18 mai 2018 | By: Violeta Sandor

Se preling răcori



Se lasă seara. Sub coama cerului se adună păsări. Sub aripile lor stau adunate mulțimi de primăveri, dar niciuna ca aceasta.
Un vânt steril se plimbă haotic, dezbrăcând pomii de toată floarea lor. O lună mare, despletită de raze, umezește pământul, acoperindu-l treptat cu un covor fin de rouă... și e frig. Un frig morocănos și insistent.
Ici-colo, nori zdrențuiți împodobesc orizontul, precum o dantelă, iar cerul începe treptat să se frângă, în stropi mari și reci. Câteva stele năluci se joacă baba-oarba, legate la ochi cu fulare de plumb.
Îmbrăcat în răcoare, orașul adoarme sub fulgerele ce macină cerul pe alocuri și-un fel de amorțire începe să curgă alene spre ieri.
..........................................................................................................................................

"Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă"
(George Bacovia - Rar)


30 apr. 2018 | By: Violeta Sandor

Miroase a verde crud




O mână-a dimineții îmi zgârie-n ferestră
și clipele se cern prin sticla murdară,
un soare plânge jos, în camera noastră
prin ochii unei zile de vară.
Sub zări se stinge noaptea abătută,
cu stele ofilite parcă prea devreme
și raze dintr-o lună mohorâtă
se frâng pe crengile grele de vreme.
Din pătura de iarbă și de humă
miroase-a verde crud și a senin...
se zbate aritmic cu aripe de spumă
în alb si negru un fluture blajin.
E-un soare nou cu ochi fierbinți de vară,
pe cer e scris cu stele și cu flori,
dantele de lumină se-ncolăcesc pe-afară
vitralii de culoare se-adună sus, sub nori.


22 apr. 2018 | By: Violeta Sandor

Sub geana zării



Ninge cu petale de lumină.
Ca într-un act final,
Cad florile ca o cortină,
Sub ochii templului solar.

Aleargă fluturi în roiuri albastre,
În leagăn de vânt neturburat,
Un cântec coboară din astre
Și urcă la loc, de roze-mbătat.

Covor de iarbă nouă, plăpândă,
Se-ntinde pe vechile hotare,
Pe ramuri o rază mai blândă,
Răsfață merii care dau în floare.

Sub cerul de culoarea mării
Se-ntorc din rătăcire păsări,
În triluri dulci, sub geana zării,
O nouă primăvară te-mbie la visări.

9 apr. 2018 | By: Violeta Sandor

Constatare




Un fel de amorțire zguduie zarea...
curg nori albi înspre ieri,
aruncând în urma lor fulare de ceață.
Cu aripi de rouă,
cerul se prăbușește în ochii florilor.
Timpul arde secundele
în ritm albastru, dezmorțind ramuri.
Un val de verdeață
se eliberează din strânsoarea rece
și totul se destramă în aripi de lumină.
Câteva stele fără somn
coboară pe umerii pământului,
tremurând argintiu...
Herghelii de gânduri
mi se aștern în suflet.
Primăvara începe a ne spune povești!