13 iul. 2018 | By: Violeta Sandor

Iți scriu




Am așezat pe un perete
o frântură dintr-un colț de cer,
pe care l-am desenat
cu lumina potolită a amiezii.
Pe jos am așternut firele de nisip
din clepsidra timpului și
am făcut o punte
între mine de azi și de ieri...
Undeva pe tavanul de deasupra patului,
se aude zgomotul stelelor
care se înghesuie unele în altele,
rostogolind tăceri.
Peste tot un aer fierbinte și umed,
spânzură ca niște pânze de corabie
peste lucruri și peste mine
acoperindu-mă cu năvalnice ore.
Doar blândețea din privirea ta
seamănă a renaștere,
aici în camera în care timpul
sculptează marginile inimii,
a firii și-a trupului cu inocența din noi!


18 mai 2018 | By: Violeta Sandor

Se preling răcori



Se lasă seara. Sub coama cerului se adună păsări. Sub aripile lor stau adunate mulțimi de primăveri, dar niciuna ca aceasta.
Un vânt steril se plimbă haotic, dezbrăcând pomii de toată floarea lor. O lună mare, despletită de raze, umezește pământul, acoperindu-l treptat cu un covor fin de rouă... și e frig. Un frig morocănos și insistent.
Ici-colo, nori zdrențuiți împodobesc orizontul, precum o dantelă, iar cerul începe treptat să se frângă, în stropi mari și reci. Câteva stele năluci se joacă baba-oarba, legate la ochi cu fulare de plumb.
Îmbrăcat în răcoare, orașul adoarme sub fulgerele ce macină cerul pe alocuri și-un fel de amorțire începe să curgă alene spre ieri.
..........................................................................................................................................

"Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă"
(George Bacovia - Rar)


30 apr. 2018 | By: Violeta Sandor

Miroase a verde crud




O mână-a dimineții îmi zgârie-n ferestră
și clipele se cern prin sticla murdară,
un soare plânge jos, în camera noastră
prin ochii unei zile de vară.
Sub zări se stinge noaptea abătută,
cu stele ofilite parcă prea devreme
și raze dintr-o lună mohorâtă
se frâng pe crengile grele de vreme.
Din pătura de iarbă și de humă
miroase-a verde crud și a senin...
se zbate aritmic cu aripe de spumă
în alb si negru un fluture blajin.
E-un soare nou cu ochi fierbinți de vară,
pe cer e scris cu stele și cu flori,
dantele de lumină se-ncolăcesc pe-afară
vitralii de culoare se-adună sus, sub nori.


22 apr. 2018 | By: Violeta Sandor

Sub geana zării



Ninge cu petale de lumină.
Ca într-un act final,
Cad florile ca o cortină,
Sub ochii templului solar.

Aleargă fluturi în roiuri albastre,
În leagăn de vânt neturburat,
Un cântec coboară din astre
Și urcă la loc, de roze-mbătat.

Covor de iarbă nouă, plăpândă,
Se-ntinde pe vechile hotare,
Pe ramuri o rază mai blândă,
Răsfață merii care dau în floare.

Sub cerul de culoarea mării
Se-ntorc din rătăcire păsări,
În triluri dulci, sub geana zării,
O nouă primăvară te-mbie la visări.