Miracol

Ninge calm cu fulgi mari, argintii, peste copacii aţipiţi. Oriunde te uiţi vezi fulgi încleştaţi de ramuri, de ferestre, de gene. La un colţ de stradă se răsuceşte ca un fus în delir, un puiuţ de vânt. Vremea asta, moale şi rece te îmbie la visare. Cu ochii mijiţi zăresc luna. S-a oprit din pribegie exact în faţa geamului meu. Brusc, îmi miroase a coji de portocale. Undeva, pe măsuţa de lângă pat, se usucă în voie câteva, într-un şerveţel mototolit.

Închid ochii. Nu mai vreau să văd luna pentru că dogoarea ei albă îmi înţeapă retina. Simţurile mi se înteţesc deodată şi aud vântul cum biciuie zidurile casei şi se risipeşte mai apoi după colţuri. În mintea mea se rostogolesc cuvinte pline de magie. Se aud în depărtare zurgălăi şi glasuri de copii se îngână într-o colindă. Miros de brad se împrăştie pe prispă şi în suflet, iar în cameră aroma de cozonaci îţi umple nările. Globuri rotunde şi roşii îmbrăţişează crengile pomului de iarnă. Mă inundă fericirea şi cu ochii plini de îngeri şi de Dumnezeu încep să cânt:

Am plecat să colindăm

      Domn, Domn să-nălţăm….

Clipe neterminate

Pe un cer bleumarin, nori răscolesc înspumaţi orizontul. Covorul celest e plin de păsări îmbătate de mirosul nopţii şi, ca pentru un spectacol, învaţă să rostogolească vântul pe sub aripi. O adiere cu nuanţe de alb scutură din când în când liniştea, pieptănând crengile copacilor de ultimele frunze. 
Privesc pe fereastra camerei cum se preling răcori de umbre, care marchează din loc în loc sticla cu fantezii de gheaţă. Sub trupul veştejit al vremii, luna prinsă de un colţ de cer naşte o lumină transparentă. Un timp bolnav parcă de nepăsare îmbrăţişează pământul, tot mai flămând de frig şi întunecime.

Ab initio

"Am descoperit paradoxul că, dacă iubeşti până când doare, acolo nu există durere, ci şi mai multă dragoste."

Maica Tereza

Strâng în palme orizontul şi 
printre degetele răsfirate 
găsesc bucăţi de cer pe care mi le aşez în dreptul inimii 
până ce treptat viaţa mea ţi-e ramură. 
De la acel început pe pleoape mi s-au aşternut secunde pline de tăcere.

……………………………………………………………………….................

Urc trepte de linişti înlăuntrul timpului şi 
cu mâinile înfipte în curcubeu smulg culori vii cu care izbesc stelele… 
ca să-ţi colorez existenţa.

Bine ai venit dintotdeauna!  

O ceaşcă plină de cer

În stropii de ploaie m-ascund

să fiu mai aproape de cer…

la piept să strâng galaxia

şi plină cu tine să-mi fie veşnicia.

Mă văd printre nori zburând,

modelând aştri-n tăcere şi gând.

In visul tău, pe a sufletelor clape

să pot aşeza culori,

melodii şi ape.

În marea de timp cu clipe-secunde

cu litere de flori ai scris tot ce există…

Mi-ai cucerit minutele şi m-ai închis în tine,

sub cerul cu ploi ai risipit nopţile

din mine.

Silent

E seară şi e frig. 

Pe linia orizontului soarele se îneacă în propria lumină şi face loc întunericului. Sub o împletire absurdă de umbre se ghemuieşte o linişte vie pe care o simţi prezentă până şi în bătaia sângelui.

Încet, încet ne inghite tăcerea. De nicăieri parcă, o lună mare şi albă apare brusc în văzduhul încremenit. Lumina ei rece ni se răsfrânge pe chipuri şi brusc mi se face frică. Nu ştiu de ce sau de cine. Fiori reci mi se urcă pe şira spinării şi trupul meu se chinuie să nu tremure. Îmi cuprinzi mâinile deja îngheţate cu palmele tale fierbinţi şi un val de sânge cald îmi inundă obrajii. Mă strângi cu putere lângă tine şi mă sprijini. Căldura trupului tău e atât de bună! În braţele tale mă cuprinde un somn inexplicabil ca o lene, pe care o simţi în toate venele.

Lumina lunii moare încet. Se stinge uşor după câţiva nori obosiţi. E semn că plimbarea noastră s-a sfârşit şi ne grăbim spre casă. Afară te apasă pustietatea. 

.........................................................................................................................................

În camera cu miros de violete te imbrăţişează căldura şi fără gânduri, cufundaţi într-un cântec fără cuvinte, ne trântim pe canapea. Îmi cuprinzi buzele cu gura, strivindu-mi-le într-un sărut fierbinte. Îţi aşezi mâna în părul meu. Mângâierea ta e una neînchipuită, cerească şi adorm încet, fericită.