În odaia noastră miroase a primăvară şi toate lucrurile
sunt pline de tine. Aşezată pe patul nestrâns însemn strângerea timpului,
aşezând pe o foaie de hârtie o stea, sub o ploaie de cuvinte şi… zâmbetul tău.
O mulţime de gânduri îmi inundă mintea şi scriu cu litere tăcute: câtă
frumuseţe în poezia noastră şi câte stele, râsete şi şoapte ne dau fiori!
Deodată
o căldură ca un freamăt mi se aşează pe obraz, împreună cu sărutul tău. Printre
suspine şi tandre îmbrăţişări, reuşesc să şoptesc:
Te iubesc tare demult!
Iubirea este atat de frumoasa...
RăspundețiȘtergereDa, asa este Lavinia!
RăspundețiȘtergere