Am

În rotocoalele vieţii, sufletul nostru poartă în el şi lacrimi destule, dar şi bucurii înălţătoare. Şi doruri, dar şi bucăţi de cer. Construim lumi, modelăm universuri ireale, magice, unde putem fi îmbrăcaţi în fericiri. Totul acolo dăinuie, nimic nu se năruie.... doar se adaugă. Păstrăm, absorbim, dăm formă după placul inimii. Asta acolo, în universul construit de sufletul şi de mintea noastră. Aici, în realitatea palpabilă, poate fi la fel dacă iubeşti curat.... cu siguranţă nu va fi niciodată suprasaturaţie. Ai lumea ta şi a lui, o lume ca o vâlvătaie domoală,  ca o poveste de basm. Şi uite aşa, viaţa capătă valori inestimabile.

TANDEM

În amurgul acela,
când luna
împodobită cu stele
cobora alb
orizontul adormit,
singură
printre liniştile pământului
îmi auzeam inima.
Bătăile ei îngenuncheau
lângă zidul neputinţei
şi implorau o ieşire
din propria detenţie.
Sigilată cu nenoroc,
căutând prin labirintul fericirii,
osândită şi confuză,
inima mea respiră
pentru prima dată
un aer al tăcerii
şi-al zborului-dor.
În amurgul acela
o altă inimă se aude,
cântă în liniştea pământului.
E timpul de unde începi tu.