Mi-am deșirat cuvintele toate în
fluturi albi și reci, ca stelele. Apoi mi-am agățat de buze aripile lor, să se
odihnească o secundă într-un cântec... și am închis ochii.
Gânduri, ritmuri, vise încep să
danseze pe axa timpului care-și ține deja răsuflarea, în verde și albastru-azur. Și-ncep a se rostogoli clipele în venele mele, atât de repede încât pare
că s-au adunat aici anotimpurile toate.
Mototolesc între buze fiorii ce
mă cuprind și cuvintele deșirate, îmi șterg ochii inundați de lacrimi și simt
cum, înghesuită la pieptul tău, aștept să-mi dai un rost vieții... și nu doar
atât!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza