Cuvinte

Încerc deseori să revăd în minte, în serile în care nu pot să adorm, prima mea întâlnire cu soţul meu, o minune de om. Parcă şi acum trăiesc clipa în care număram paşii făcuţi de el până la mine. Timpul îşi schimbase măsura după bătăile inimii mele. O dragoste nebună îmi umplea sufletul de linişte, iar cerul tot era al meu. Din clipa aceea am început să învăţ să trăiesc. Agăţată de buzele lui, o mulţime de lumi se năşteau în mine. Cuvintele mi se fărâmiţau în gură şi simţeam gustul stropului de veşnicie. Mi-am înlănţuit sufletul cu al lui, natural şi simplu. Mediul meu uman începea să se "alimenteze" cu frumuseţea miracolului din ochii lui. Am ştiut de atunci că îl iubesc de mult timp şi.... pentru încă la fel de mult timp.

Pasiune

Mi-ai îmbrăcat sufletul

în flăcări albastre,

să pot măsura

cu inima infinitul,

când mă vei privi;

peste gândul meu,

ai aşezat linişti fierbinţi,

să pot cuprinde cu el

ploile de stele înmulţite,

din alte lumi.

Sub bolta de rouă

a palmelor tale,

mi s-a stins şi ultima

lacrimă străvezie

ce-mi brăzda universul.

Din miezul pământului

până-n leagănul astrelor,

mi-ai zămislit o lume… 

Îmi eşti atât de drag!