Ecce via

"Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire. În locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, El le împărtăşeşte binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea. Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, şi niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.” (Sfântul Iustin Popovici) 

Alegria

Atunci când sărutul tău se lipeşte de buzele mele ca într-o îmbrăţişare, mâinile noastre se prefac în bulgări de foc. Brusc, inima mea se topeşte într-a ta, asemenea unui mixaj între pictură şi muzică. Scânteieri de foc fără mistuire se nasc în ochii noştri şi-n astfel de clipe, înlăuntrul fiinţei mele e-un zbor interior ce mă ţine blocată în tandreţe. Până să mă dezmeticesc, mâinile noastre, lipite strâns în dreptul inimii, coc plăpânde fericiri.