18 mar. 2019 | By: Violeta

Emoție



Emoție

Obloanele cerului s-au deschis puțin,
doar cât să picure câțiva stropi de binecuvântare
peste suflete...
O rază de lună începe a atârna peste lucruri,
ca un ultim respiro al nopții
si peste tot lumina începe să se dilueze
neregulat...
De franjurii întunericului mai stau atârnate
câteva umbre răzlețe, ca niște reverențe triste.
Scrisul umed al lunii se ancorează pe umerii pământului,
ca într-un refugiu.
În cele din urmă, răsăritul vibrează în roșu
cotropind orizontul...
Sub cerul liber miroase de-acum
a flori proaspete, a liniște și împăcare!

Violeta Sandor - 14 martie 2019

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza